opțiuni
  • info

16 definiții pentru invoca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVOCA, invoc, vb. I. Tranz. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susținerea unei afirmații. – Din fr. invoquer, lat. invocare.

INVOCA, invoc, vb. I. Tranz. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susținerea unei afirmații. – Din fr. invoquer, lat. invocare.

invoca vt [At: (a. 1776) URICARIUL I, 180 / V: (rar) în~ / Pzi: invoc / E: lat invocare, fr invoquer] 1 A chema în ajutor, de obicei o divinitate. 2 A cita ceva în favoarea sa. 3 A se referi la ceva ce poate servi ca argument în susținerea unei afirmații.

INVOCA, invoc, vb. I. Tranz. 1. A chema (pe cineva) în ajutor. V. apela. Și tu, muză, nu fi supărată Că n-am invocat numele tău Cum făcu Homer cînd altădată L-a cîntat pe marele-Odiseu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 6/6. O! nu invoca cerul... Nu, Ană... Te iubesc. ALECSANDRI, T. II 180. 2. A cita, a aduce ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi ca sprijin. (Atestat în forma invoacă) Acel regulament al dicționarului, pe care dl. Papiu îl tot invoacă, este un ce foarte elastic și lesne de interpretat. La ODOBESCU, S. II 332. – Prez. ind. pers. 3 și: (rar) invoacă.

INVOCA vb. I. tr. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva, a se referi la ceva ce este în favoarea sa. [P.i. invoc, 3,6 -că. / < fr. invoquer, it., lat. invocare].

INVOCA vb. tr. 1. a chema în ajutor (o divinitate). 2. a cita, a se referi la ceva în favoarea sa. (< fr. invoquer, lat. invocare)

A INVOCA invoc tranz. 1) (divinități) A chema în ajutor. 2) A aduce drept argument. ~ decretul respectiv. /<fr. invoquer, lat. invocare

invocà v. l. a chema în ajutor; 2. fig. a cita în favoarea sa: a invoca legea.

învoca v vz invoca

*invóc, a -á v. tr. (lat. in-voco, -vocáre. – Se conj. ca convoc). Chem în ajutor: a-l invoca pe Dumnezeŭ. Fig. Citez în favoarea mea: a invoca o mărturie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

invoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. invoc, 2 sg. invoci, 3 invocă; conj. prez. 1 sg. să invoc, 3 să invoce

invoca (a ~) vb., ind. prez. 3 invocă; conj. prez. 3 să invoce

invoca vb., ind. prez. 1 sg. invoc, 3 sg. și pl. invocă; conj. prez. 3 sg. și pl. invoce

invoca (ind. prez. 3 sg. și pl. invocă)

invoc, -voacă 3.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INVOCA vb. 1. (înv.) a meni. (A ~ numele cuiva.) 2. v. pretexta.

INVOCA vb. 1. (înv.) a meni. (A ~ numele cuiva.) 2. a pretexta, (înv.) a pricinui, a propune, a proțăpi, (grecism înv.) a profasisi. (Ce motiv ai ~?)

Intrare: invoca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • invoca
  • invocare
  • invocat
  • invocatu‑
  • invocând
  • invocându‑
 singular plural
  • invocă
  • invocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • invoc
 (să)
  • invoc
  • invocam
  • invocai
  • invocasem
a II-a (tu)
  • invoci
 (să)
  • invoci
  • invocai
  • invocași
  • invocaseși
a III-a (el, ea)
  • invocă
 (să)
  • invoce
  • invoca
  • invocă
  • invocase
plural I (noi)
  • invocăm
 (să)
  • invocăm
  • invocam
  • invocarăm
  • invocaserăm
  • invocasem
a II-a (voi)
  • invocați
 (să)
  • invocați
  • invocați
  • invocarăți
  • invocaserăți
  • invocaseți
a III-a (ei, ele)
  • invocă
 (să)
  • invoce
  • invocau
  • invocară
  • invocaseră
învoca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

invoca, invocverb

  • 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: apela chema
    • format_quote Și tu, muză, nu fi supărată Că n-am invocat numele tău Cum făcu Homer cînd altădată L-a cîntat pe marele-Odiseu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 6/6. DLRLC
    • format_quote O! nu invoca cerul... Nu, Ană... Te iubesc. ALECSANDRI, T. II 180. DLRLC
  • 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susținerea unei afirmații. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cita
    • format_quote Acel regulament al dicționarului, pe care dl. Papiu îl tot invoacă, este un ce foarte elastic și lesne de interpretat. La ODOBESCU, S. II 332. DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ persoana a 3-a și: invoácă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.