investit, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 165 / Pl: ~iți, ~e / E: investi] 1 (Înv) Îmbrăcat. 2 (Înv; d. acte) Prevăzut cu toate formele legale. 3 (D. un capital) Plasat într-o afacere sau întreprindere.

investiție sf [At: SAHIA, U.R.S.S. 73 / V: ~iune (Pl: ~ni) / Pl: ~ii / E: ger Investition] 1 Plasare a unui capital într-o întreprindere cu scopul de a obține profit Si: investire (2). 2 (Ccr) Capital investit (3). 3 Alocare de către stat a unei sume sau a altor mijloace materiale pentru crearea de noi fonduri fixe sau pentru lărgirea, reutilizarea și modernizarea celor existente. 4 (Ccr) Mijloace materiale alocate.

învestit¹, ~ă a [At: LEG. EC. PL., 176 / Pl: ~iți, ~e / E: învesti] 1 Care a primit oficial un drept. 2 Care a fost desemnat pentru a exercita o autoritate. 3 Care a fost confirmat într-o demnitate. 4 (D. acte publice) Prevăzut cu toate formele legale. 5 (Înv; d. o cetate) Asediat.

învestit², ~ă a vz înveștit²

înveștit², ~ă a [At: MACEDONSKI, O., 1,248 / V: ~est~ / Pl: ~iți, ~e / E: învești] (Înv) 1 Înveșmântat² (1). 2 Împodobit. 3 Acoperit.

înveștit¹ sn [At: PSALT. HUR. 214/22 / Pl: ~uri / E: învești] (Înv) 1 Înveșmântare 2 (Ccr) Veșmânt. 3 Împodobire. 4 Acoperire.

INVESTIT, -Ă, investiți, -te, adj. (Despre un fond, un capital etc.) Plasat, alocat într-o întreprindere.

INVESTIȚIE, investiții, s. f. Plasare, alocare de fonduri într-o întreprindere; (concretizat) sumă de bani, fond investit într-o întreprindere. ◊ Investiții capitale = fonduri destinate marilor construcții sau utilării întreprinderilor cu noi mașini. Fond de investiție v. fond.

ÎNVESTIT, -Ă, învestiți, -te, adj. (Învechit) Îmbrăcat, înveșmîntat. Unde-s cavalerii cu spade lucitoare... Și unde scutierii cu aur învestiți? MACEDONSKI, O. I 248. ◊ Fig. Romînia învestită În vesminte de serbare. ALEXANDRESCU, M. 165.

INVESTIȚIE s.f. Plasare de fonduri într-o întreprindere; fondul plasat. [Gen. -iei, var. investițiune, învestiție s.f. / cf. germ. Investition].

INVESTIȚIUNE s.f. v. investiție.

ÎNVESTI vb. IV. tr. (În evul mediu) A da cuiva învestitura; a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate. [P.i. -tesc, var. investi vb. IV. / cf. it., lat. investire, fr. investir].

ÎNVESTIȚIE s.f. v. investiție.

INVESTIȚIE s. f. 1. plasare de capital într-o întreprindere; capitalul plasat. 2. (psih.) faptul de a încărca cu o anumită cantitate de energie psihică o reprezentare, un obiect etc. (< germ. Investition, rus. investițiia)

INVESTIȚIE ~i f. ec. 1) Plasament de capital pe termen lung (în industrie, agricultură, comerț etc.). 2) Alocație de stat acordată unei întreprinderi pentru crearea de noi fonduri fixe sau pentru reutilarea celor existente. [G.-D. investiției; Sil. -ți-e] /<germ. Investition

înveștít n., pl. urĭ. Vechĭ. Îmbrăcăminte.

investiție (capital plasat) (desp. -ți-e) s. f., art. investiția (desp. -ți-a), g.-d. art. investiției; pl. investiții, art. investițiile (desp. -ți-i-)

investiție (capital plasat) (-ți-e) s. f., art. investiția (-ți-a), g.-d. art. investiției; pl. investiții, art. investițiile (-ți-i-)

investit adj. m., pl. investiți; f. sg. investită, pl. investite

investiție s. f. (sil. -ți-e), art. investiția (sil. -ți-a), g.-d. art. investiției; pl. investiții, art. investițiile (sil. -ți-i-)

investiție

BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIȚII (Banque Européene d’investissement/ European Investment Bank; B.E.I.), instituție bancară a Comunității Economice Europene, cu sediul la Luxemburg, înființată în 1958, pentru finanțarea proiectelor de dezvoltare a țărilor membre, precum și a altor țări.

INVESTÍȚIE (< germ., rus.) s. f. Acțiunea de a investi. ◊ Alocarea de resurse în scopul obținerii în viitor a unor venituri sau a altor efecte utile. O i. poate fi concretizată în achiziționarea bunurilor de capital (clădiri, utilaje, echipamente etc.) în vederea producerii de bunuri și servicii pentru consumul viitor (i. îm capital) sau în cumpărarea de titluri de valoare (acțiuni, obligațiuni, bonuri de tezaur etc.) în scopul exclusiv de profit (i. financiară). ◊ I. externă = plasarea de capital în acțiuni economice din străinătate; poate fi directă (constă în constituirea de obiecte economice controlate de investitorul străin) și de portofoliu (cumpărarea de acțiuni și obligațiuni, fără implicarea investitorului în conducerea societăților emitente, în scopul obținerii unui venit net, îndeosebi din operațiuni speculative) și sub alte forme (ex. acordarea de credite, leasing financiar etc.). ◊ Bancă de i. = tip de bancă de afaceri care asigură resurse financiare pentru întreprinderi industriale prin cumpărarea de la acestea a unor pachete mari de acțiuni, care sunt vândute ulterior, în pachete mai mici, către investitori interesați; de asemenea, acordă și consultanță specializată în domeniul afacerilor. ◊ Club de i. = asociație de persoane fizice, cu caracter închis, care plasează resursele financiare ale membrilor săi în titluri financiare tranzacționate la bursa de valori mobiliare; printr-un management profesional al i. financiare se reduce riscul unor pierderi mai mari pentru membrii clubului, față de alternativa efectuării i. în mod individual. ◊ Companie (trust) de i. = companie care investește resursele financiare, procurate de la acționarii săi, în cumpărarea unui portofoliu diversificat de titluri financiare, în vederea obținerii unui venit (dividend și diferențe favorabile de curs al acțiunilor). ◊ Multiplicator al investiției = coeficient (notat cu K) care reliefează influența cheltuielilor pentru investițiile nete asupra creșterii venitului național, respectiv venitul național crește cu o mărime de K ori mai mare față de sporul de i. nete. ◊ Portofoliu de i. = totalitatea tipurilor de titluri financiare deținute de un investitor individual sau instituțional. ◊ Societate de i. = instituție de intermediere financiară care are ca obiect de activitate mobilizarea resurselor financiare disponibile de la persoane fizice și juridice și plasarea lor în valori mobiliare.

înveștit, înveștită, adj. (înv.) V. învăscut.

înveștít, -ă, înveștiți, -te, adj. (arh.) Înveșmântat. – Din învești.

înveștit, -ă, înveștiți, -te, adj. – (reg.; arh.) Înveșmântat. – Din învești.