23 de definiții pentru invenție invențiune (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVÉNȚIE, invenții, s. f. 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci; (concr.) obiect, sistem tehnic etc. inventat. 2. Afirmație care susține ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase; p. ext. minciună. 3. Căutarea și alegerea ideilor și argumentelor adecvate într-un discurs sau a ideilor și temelor corespunzătoare într-o creație artistică. 4. (Muz.; în forma invențiune) Mică piesă muzicală în stil contrapunctic, imitativ, specifică barocului. [Var.: invențiúne s. f.] – Din fr. invention, lat. inventio, -onis.

invenție sf [At: LB / V: ~iune (Pl: ~ni) / Pl: ~ii / E: fr invention, lat inventio, -onis] 1 Realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii, care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci Si: inventare (3). 2 (Ccr) Lucru nou creat. 3 (Fig) Putere de a inventa. 4 Afirmație care susține ca adevărate lucruri inexistente, imaginare. 5 (Pex) Minciună. 6 Căutare și alegere a ideilor și argumentelor adecvate într-un discurs sau a ideilor și temelor corespunzătoare într-o creație artistică. 7 (Muz; îf invențiune) Mică piesă muzicală, în stil contrapunctic, imitativ, specifică barocului. 8 (Muz; îf invențiune) Fantezie, improvizație cu caracter polifonic.

INVÉNȚIE, invenții, s. f. 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci. 2. Afirmație care susține ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase; p. ext. minciună. 3. Căutarea și alegerea ideilor și argumentelor adecvate într-un discurs sau a ideilor și temelor corespunzătoare într-o creație artistică. 4. (Muz.; în forma invențiune) Mică piesă muzicală în stil contrapunctic, imitativ, specifică barocului. [Var.: invențiúne s. f.] – Din fr. invention, lat. inventio, -onis.

INVÉNȚIE, invenții, s. f. 1. Realizare a unui nou sistem tehnic (aparat, mașină etc.), a unui nou procedeu de obținere a unui material etc.; (concretizat) aparat, mașină inventată. Marele învățat rus A. S. Popov a dăruit omenirii una din invențiile cele mai de seamă ale zilelor noastre, radioul. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 343, 2/1. 2. Plăsmuire, neadevăr, minciună. 3. Găsirea temelor și formelor expresive celor mai potrivite într-o creație artistică. Imaginația creatoare, invenția artistică e la fel de valabilă în muzică ca și în celelalte arte. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 3/2. [Victor Hugo] e îmbelșugat ca nimeni altul în invenția verbală. SADOVEANU, E. 225. – Variantă: (învechit) invențiúne (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S. II 107) s. f.

INVÉNȚIE s.f. 1. Crearea, înfăptuirea unui nou sistem tehnic, a unui procedeu tehnologic etc.; lucru inventat. 2. Afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună. 3. Găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și a formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică. [Gen. -iei, var. invențiune s.f. / cf. lat. inventio, fr. invention].

INVÉNȚIE s. f. 1. rezolvare creatoare a unei probleme tehnice sau de producție, care prezintă noutate sau progres în raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe plan mondial. ◊ lucrul inventat. 2. afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună. 3. găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică. (< fr. invention, lat. inventio)

INVÉNȚIE ~i f. 1) Descoperire realizată pentru prima dată, constituind un progres într-un anumit domeniu (știință, cultură, economie etc.). 2) Lucru inventat; noutate științifică sau tehnică. 3) fig. Afirmare a unor lucruri neadevărate, imaginate. [G.-D. invenției; Sil. -ți-e] /<fr. invention, lat. inventio, ~onis

INVENȚIÚNE s. f. v. invenție.

INVENȚIÚNE s. f. v. invenție.

INVENȚIÚNE s. f. v. invenție.

invențiune sf vz invenție

INVENȚIÚNE s.f. 1. (Muz.) Fantezie, improvizație cu caracter polifonic; piesă instrumentală, de obicei pentru pian, cuprinzând două sau trei linii melodice, în care se folosesc procedeele polifonice. 2. V. invenție. [Pron. -ți-u-. / cf. it. invenzione, fr. invention].

INVENȚIÚNE s. f. (muz.) fantezie, improvizație cu caracter polifonic; piesă instrumentală, cuprinzând două sau trei linii melodice, în care se folosesc procedeele polifonice. (< it. invenzione, fr. invention)

invenți(un)e f. 1. facultatea de a inventa; 2. lucru inventat; 3. fig. plăsmuire; 4. partea retoricei ce se ocupă cu cercetarea și alegerea probelor discursului.

*invențiúne f. (lat. in-véntio, -ónis, V. con-vențiune). Acțiunea de a inventa: invențiunea paratrăsnetuluĭ e datorită luĭ Franklin. Lucru inventat, scornitură: bicicleta e o admirabilă invențiune. Ficțiune, închipuire: invențiunile poeților. Minciună: asta e curată invențiune. Ret. Partea care cercetează și alege argumentele și ideile de care te poțĭ folosi pentru a trata un subĭect. – Și -énție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

invénție (descoperire, minciună) (-ți-e) s. f., art. invénția (-ți-a), g.-d. art. invénției; pl. invénții, art. invénțiile (-ți-i-)

invénție s. f. (sil. -ți-e), art. invénția (sil. -ți-a), g.-d. art. invénției; pl. invénții, art. invénțiile (sil. -ți-i-)

invențiúne (piesă muzicală) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. invențiúnii; pl. invențiúni

invențiúne (muz.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. invențiúnii; pl. invențiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVÉNȚIE s. 1. v. imaginație. 2. v. fantezie. 3. creație, născocire, plăsmuire, scornitură, (pop.) iscodeală, iscodenie, iscoditură. (O ~ a imaginației sale.) 4. v. minciună.

INVENȚIE s. 1. fantezie, imaginație, închipuire. (Are o ~ bogată.) 2. fantezie, ficțiune, imaginație, închipuire, născocire, plăsmuire, scorneală, scornire. (Produs al ~.) 3. creație, născocire, plăsmuire, scornitură, (pop.) iscodeală, iscodenie, iscoditură. (O ~ a imaginației sale.) 4. minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.)

arată toate definițiile

Intrare: invenție
invenție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invenție
  • invenția
plural
  • invenții
  • invențiile
genitiv-dativ singular
  • invenții
  • invenției
plural
  • invenții
  • invențiilor
vocativ singular
plural
invențiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invențiune
  • invențiunea
plural
  • invențiuni
  • invențiunile
genitiv-dativ singular
  • invențiuni
  • invențiunii
plural
  • invențiuni
  • invențiunilor
vocativ singular
plural

invenție invențiune

  • 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Marele învățat rus A. S. Popov a dăruit omenirii una din invențiile cele mai de seamă ale zilelor noastre, radioul. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 343, 2/1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Obiect, sistem tehnic etc. inventat.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Afirmație care susține ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Căutarea și alegerea ideilor și argumentelor adecvate într-un discurs sau a ideilor și temelor corespunzătoare într-o creație artistică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Imaginația creatoare, invenția artistică e la fel de valabilă în muzică ca și în celelalte arte. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 3/2.
      surse: DLRLC
    • [Victor Hugo] e îmbelșugat ca nimeni altul în invenția verbală. SADOVEANU, E. 225.
      surse: DLRLC
  • 4. muzică (În forma invențiune) Mică piesă muzicală în stil contrapunctic, imitativ, specifică barocului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: