INVENȚIE (< fr. invention < lat. inventio, descoperire) Parte a retoricii care are ca obiect căutarea și alegerea ideilor ce urmează să fie cuprinse într-un discurs. În găsirea acestora, oratorul trebuie să țină seama de scopul urmărit, acela de a convinge, de a plăcea și de a sfătui, după cum arată și Cicero în De oratore. Ca mijloace retorice sînt folosite probele, demonstrație a celor ce au să urmeze, moravurile, care vor contribui la atragerea bunăvoinței, și pasiunile, prin care se impresionează inimile celor ce ascultă. Aceste mijloace retorice constituie materialul brut al discursului. Grupate, după natura lor, în mijloace intelectuale sau argumentele propriu-zise; mijloace afective – pasiunile; mijloace voluntare – probitatea, energia și modestia, cuviința.