3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.

invectiva vt [At: MACEDONSKI, O. IV, 77 / Pzi: ~vez / E: fr invectiver] (Frr) A insulta.

INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.

INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A adresa cuiva invective, a ocărî. Toți s-au grăbit a critica... invectivînd pe bietul autor în toate felurile. MACEDONSKI, O. IV 77.

INVECTIVÁ vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].

INVECTIVÁ vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)

A INVECTIVÁ ~éz tranz. livr. A trata cu invective. /<fr. invectiver

INVECTÍVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive, în scopuri polemice sau satirice. – Din fr. invective, lat. invectivae.

invectiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: it invettivo] (Liv) Cu caracter de injurie (1).

invecti sf [At: IORGA, L. II, 618 / Pl: ~ve / E: fr invective, lat invectivae] 1 Injurie (1). 2 Procedeu stilistic care constă în folosirea în literatură a expresiilor violente, agresive.

INVECTÍVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive. – Din fr. invective, lat. invectivae.

INVECTÍVĂ, invective, s. f. Expresie jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară; injurie. Își aruncară invective și chiar se încăierară. PAS, Z. III 244.

INVECTÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de invectivă. [Cf. it. invettivo].

INVECTÍVĂ s.f. Jignire, ofensă, injurie. [< fr. invective].

INVECTÍVĂ s. f. 1. vorbă de ocară; injurie, insultă. 2. expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcție stilistică sau în scop polemic ori satiric. (< fr. invective, lat. invectivae)

INVECTÍVĂ ~e f. Cuvânt sau expresie violentă, jignitoare (la adresa cuiva). /<fr. invective, lat. invectiva

*invectívă f., pl. e (lat. invectiva [adică oratio, cuvîntare], d. in-vehor, mă pornesc contra. V. vehicul, vexez). Discurs violent pornit contra cuĭva: o violentă invectivă contra vițiuluĭ.

*invectivéz v. intr. (d. invectivă; fr. -iver). Arunc invective: a invectiva contra vițiuluĭ. V. tr. Ocărăsc în public: a invectiva pe cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

invectivá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 invectiveáză

arată toate definițiile

Intrare: invectiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • invectiva
  • invectivare
  • invectivat
  • invectivatu‑
  • invectivând
  • invectivându‑
singular plural
  • invectivea
  • invectivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • invectivez
(să)
  • invectivez
  • invectivam
  • invectivai
  • invectivasem
a II-a (tu)
  • invectivezi
(să)
  • invectivezi
  • invectivai
  • invectivași
  • invectivaseși
a III-a (el, ea)
  • invectivea
(să)
  • invectiveze
  • invectiva
  • invectivă
  • invectivase
plural I (noi)
  • invectivăm
(să)
  • invectivăm
  • invectivam
  • invectivarăm
  • invectivaserăm
  • invectivasem
a II-a (voi)
  • invectivați
(să)
  • invectivați
  • invectivați
  • invectivarăți
  • invectivaserăți
  • invectivaseți
a III-a (ei, ele)
  • invectivea
(să)
  • invectiveze
  • invectivau
  • invectiva
  • invectivaseră
Intrare: invectiv
invectiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invectiv
  • invectivul
  • invectivu‑
  • invecti
  • invectiva
plural
  • invectivi
  • invectivii
  • invective
  • invectivele
genitiv-dativ singular
  • invectiv
  • invectivului
  • invective
  • invectivei
plural
  • invectivi
  • invectivilor
  • invective
  • invectivelor
vocativ singular
plural
Intrare: invectivă
invectivă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invecti
  • invectiva
plural
  • invective
  • invectivele
genitiv-dativ singular
  • invective
  • invectivei
plural
  • invective
  • invectivelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

invectiva

etimologie:

invectivă

  • 1. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva.
    exemple
    • Își aruncară invective și chiar se încăierară. PAS, Z. III 244.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive, în scopuri polemice sau satirice.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: