opțiuni
  • info

3 intrări

30 de definiții

din care

Explicative DEX

INVECTIVA, invectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.

invectiva vt [At: MACEDONSKI, O. IV, 77 / Pzi: ~vez / E: fr invectiver] (Frr) A insulta.

INVECTIVA, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.

INVECTIVA, invectivez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A adresa cuiva invective, a ocărî. Toți s-au grăbit a critica... invectivînd pe bietul autor în toate felurile. MACEDONSKI, O. IV 77.

INVECTIVA vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].

INVECTIVA vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)

A INVECTIVA ~ez tranz. livr. A trata cu invective. /<fr. invectiver

INVECTIVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive, în scopuri polemice sau satirice. – Din fr. invective, lat. invectivae.

invectiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: it invettivo] (Liv) Cu caracter de injurie (1).

invectivă sf [At: IORGA, L. II, 618 / Pl: ~ve / E: fr invective, lat invectivae] 1 Injurie (1). 2 Procedeu stilistic care constă în folosirea în literatură a expresiilor violente, agresive.

INVECTIVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive. – Din fr. invective, lat. invectivae.

INVECTIVĂ, invective, s. f. Expresie jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară; injurie. Își aruncară invective și chiar se încăierară. PAS, Z. III 244.

INVECTIV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de invectivă. [Cf. it. invettivo].

INVECTIVĂ s.f. Jignire, ofensă, injurie. [< fr. invective].

INVECTIVĂ s. f. 1. vorbă de ocară; injurie, insultă. 2. expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcție stilistică sau în scop polemic ori satiric. (< fr. invective, lat. invectivae)

INVECTIVĂ ~e f. Cuvânt sau expresie violentă, jignitoare (la adresa cuiva). /<fr. invective, lat. invectiva

invectivă f. expresiune injurioasă.

*invectívă f., pl. e (lat. invectiva [adică oratio, cuvîntare], d. in-vehor, mă pornesc contra. V. vehicul, vexez). Discurs violent pornit contra cuĭva: o violentă invectivă contra vițiuluĭ.

*invectivéz v. intr. (d. invectivă; fr. -iver). Arunc invective: a invectiva contra vițiuluĭ. V. tr. Ocărăsc în public: a invectiva pe cineva.

Ortografice DOOM

invectiva (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. invectivez, 3 invectivează; conj. prez. 1 sg. să invectivez, 3 să invectiveze

invectiva (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 invectivează

invectiva vb., ind. prez. 1 sg. invectivez, 3 sg. și pl. invectivează

invectivă s. f., g.-d. art. invectivei; pl. invective

invectivă s. f., g.-d. art. invectivei; pl. invective

invectiv adj. m., pl. invectivi; f. sg. invectivă, pl. invective

invectivă s. f., g.-d. art. invectivei; pl. invective

Sinonime

INVECTIVA vb. v. insulta, înjura, jigni, ocărî, ofensa, ultragia.

invectiva vb. v. INSULTA. ÎNJURA. JIGNI. OCĂRÎ. OFENSA. ULTRAGIA.

INVECTIVĂ s. v. înjurătură, jignire.

invectivă s. v. ÎNJURĂTURĂ.

Intrare: invectiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • invectiva
  • invectivare
  • invectivat
  • invectivatu‑
  • invectivând
  • invectivându‑
 singular plural
  • invectivează
  • invectivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • invectivez
 (să)
  • invectivez
  • invectivam
  • invectivai
  • invectivasem
a II-a (tu)
  • invectivezi
 (să)
  • invectivezi
  • invectivai
  • invectivași
  • invectivaseși
a III-a (el, ea)
  • invectivează
 (să)
  • invectiveze
  • invectiva
  • invectivă
  • invectivase
plural I (noi)
  • invectivăm
 (să)
  • invectivăm
  • invectivam
  • invectivarăm
  • invectivaserăm
  • invectivasem
a II-a (voi)
  • invectivați
 (să)
  • invectivați
  • invectivați
  • invectivarăți
  • invectivaserăți
  • invectivaseți
a III-a (ei, ele)
  • invectivează
 (să)
  • invectiveze
  • invectivau
  • invectivară
  • invectivaseră
Intrare: invectiv
invectiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invectiv
  • invectivul
  • invectivu‑
  • invectivă
  • invectiva
plural
  • invectivi
  • invectivii
  • invective
  • invectivele
genitiv-dativ singular
  • invectiv
  • invectivului
  • invective
  • invectivei
plural
  • invectivi
  • invectivilor
  • invective
  • invectivelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: invectivă
invectivă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invectivă
  • invectiva
plural
  • invective
  • invectivele
genitiv-dativ singular
  • invective
  • invectivei
plural
  • invective
  • invectivelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

invectiva, invectivezverb

etimologie:

invectiv, invectivăadjectiv

  • 1. livresc Cu caracter de invectivă. DN
etimologie:

invectivă, invectivesubstantiv feminin

  • 1. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    sinonime: injurie insultă jignire ofensă înjurătură
    • format_quote Își aruncară invective și chiar se încăierară. PAS, Z. III 244. DLRLC
    • 1.1. Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive, în scopuri polemice sau satirice. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „invectiva” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2