3 definiții pentru invectiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
invectiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: it invettivo] (Liv) Cu caracter de injurie (1).
INVECTIV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de invectivă. [Cf. it. invettivo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
invectiv adj. m., pl. invectivi; f. sg. invectivă, pl. invective
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: invectiv
invectiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
invectiv, invectivăadjectiv
- 1. Cu caracter de invectivă. DN
etimologie:
- invettivo DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.