3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVECTÍVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive, în scopuri polemice sau satirice. – Din fr. invective, lat. invectivae.

invecti sf [At: IORGA, L. II, 618 / Pl: ~ve / E: fr invective, lat invectivae] 1 Injurie (1). 2 Procedeu stilistic care constă în folosirea în literatură a expresiilor violente, agresive.

INVECTÍVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive. – Din fr. invective, lat. invectivae.

INVECTÍVĂ, invective, s. f. Expresie jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară; injurie. Își aruncară invective și chiar se încăierară. PAS, Z. III 244.

INVECTÍVĂ s.f. Jignire, ofensă, injurie. [< fr. invective].

INVECTÍVĂ s. f. 1. vorbă de ocară; injurie, insultă. 2. expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcție stilistică sau în scop polemic ori satiric. (< fr. invective, lat. invectivae)

INVECTÍVĂ ~e f. Cuvânt sau expresie violentă, jignitoare (la adresa cuiva). /<fr. invective, lat. invectiva

*invectívă f., pl. e (lat. invectiva [adică oratio, cuvîntare], d. in-vehor, mă pornesc contra. V. vehicul, vexez). Discurs violent pornit contra cuĭva: o violentă invectivă contra vițiuluĭ.

INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.

invectiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: it invettivo] (Liv) Cu caracter de injurie (1).

invectiva vt [At: MACEDONSKI, O. IV, 77 / Pzi: ~vez / E: fr invectiver] (Frr) A insulta.

INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.

INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A adresa cuiva invective, a ocărî. Toți s-au grăbit a critica... invectivînd pe bietul autor în toate felurile. MACEDONSKI, O. IV 77.

INVECTÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de invectivă. [Cf. it. invettivo].

INVECTIVÁ vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].

INVECTIVÁ vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)

A INVECTIVÁ ~éz tranz. livr. A trata cu invective. /<fr. invectiver

*invectivéz v. intr. (d. invectivă; fr. -iver). Arunc invective: a invectiva contra vițiuluĭ. V. tr. Ocărăsc în public: a invectiva pe cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

invectívă s. f., g.-d. art. invectívei; pl. invectíve

arată toate definițiile

Intrare: invectivă
invectivă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invecti
  • invectiva
plural
  • invective
  • invectivele
genitiv-dativ singular
  • invective
  • invectivei
plural
  • invective
  • invectivelor
vocativ singular
plural
Intrare: invectiv
invectiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invectiv
  • invectivul
  • invectivu‑
  • invecti
  • invectiva
plural
  • invectivi
  • invectivii
  • invective
  • invectivele
genitiv-dativ singular
  • invectiv
  • invectivului
  • invective
  • invectivei
plural
  • invectivi
  • invectivilor
  • invective
  • invectivelor
vocativ singular
plural
Intrare: invectiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • invectiva
  • invectivare
  • invectivat
  • invectivatu‑
  • invectivând
  • invectivându‑
singular plural
  • invectivea
  • invectivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • invectivez
(să)
  • invectivez
  • invectivam
  • invectivai
  • invectivasem
a II-a (tu)
  • invectivezi
(să)
  • invectivezi
  • invectivai
  • invectivași
  • invectivaseși
a III-a (el, ea)
  • invectivea
(să)
  • invectiveze
  • invectiva
  • invectivă
  • invectivase
plural I (noi)
  • invectivăm
(să)
  • invectivăm
  • invectivam
  • invectivarăm
  • invectivaserăm
  • invectivasem
a II-a (voi)
  • invectivați
(să)
  • invectivați
  • invectivați
  • invectivarăți
  • invectivaserăți
  • invectivaseți
a III-a (ei, ele)
  • invectivea
(să)
  • invectiveze
  • invectivau
  • invectiva
  • invectivaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

invectivă

  • 1. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva.
    exemple
    • Își aruncară invective și chiar se încăierară. PAS, Z. III 244.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive, în scopuri polemice sau satirice.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

invectiva

etimologie: