2 intrări
12 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
intuit, ~ă a [At: MDA ms / P: ~tu-it / Pl: ~iți, ~e / E: intui] Cunoscut prin intuiție (1).
INTUI, intuiesc, vb. IV. Tranz. A înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție; a pătrunde repede în esența problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior acumulate. – Din it. intuire, lat. intueri.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INTUI, intuiesc, vb. IV. Tranz. A înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție; a pătrunde repede în esența problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior acumulate. – Din it. intuire, lat. intueri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
intui vt [At: CĂLINESCU, I. 311 / Pzi: ~esc / E: intuiție] 1 A cunoaște ceva prin intuiție (1). 2 A pătrunde repede esența problemelor pe baza unor cunoștințe temeinice sau a experienței acumulate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTUI, intuiesc, vb. IV. Tranz. A sezisa, a înțelege, a pătrunde repede, în mod intuitiv, în esența problemelor, fenomenelor etc. [Oamenii din popor] intuiau că Pușkin fusese un mare poet al poporului rus și că opera lui va dăinui peste veacuri. STANCU, U.R.S.S. 146.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTUI vb. IV. tr. A înțelege, a pătrunde ceva prin intuiție, pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței acumulate. [P.i. -iesc, conj. -iască, ger. -ind. / < intuiție].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTUI vb. tr. a înțelege, a pătrunde ceva prin intuiție, pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței acumulate. (< it. intuire, lat. intueri)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A INTUI ~iesc tranz. (esența lucrurilor sau fenomenelor) A înțelege prin intuiție. /Din intuiție
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
intui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intuiesc, 3 sg. intuiește, imperf. 1 intuiam; conj. prez. 1 sg. să intuiesc, 3 să intuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
intui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intuiesc, imperf. 3 sg. intuia; conj. prez. 3 să intuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
intui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intuiesc, imperf. 3 sg. intuia; conj. prez. 3 sg. și pl. intuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INTUI vb. 1. a ghici, a întrevedea, a întrezări, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfășurarea evenimentelor.) 2. v. presimți, a simți, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea să se întâmple.) 3. v. sesiza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INTUI vb. 1. a ghici, a întrevedea, a întrezări, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfășurarea evenimentelor.) 2. a anticipa, a presimți, a simți, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea să se întîmple.) 3. a înțelege, a sesiza, (livr.) a priza, (fig.) a dibui, a mirosi, a prinde, (înv. fig.) a pricepe. (I-a ~ intențiile.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
intui, intuiescverb
- 1. A înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție; a pătrunde repede în esența problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior acumulate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- [Oamenii din popor] intuiau că Pușkin fusese un mare poet al poporului rus și că opera lui va dăinui peste veacuri. STANCU, U.R.S.S. 146. DLRLC
-
etimologie:
- intuire DEX '09 DEX '98 MDN '00
- intueri DEX '09 DEX '98 MDN '00