2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

INTRUS, -Ă, intruși, -se, s. m. și f., adj. (Persoană) care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, fără a fi chemată, poftită sau dorită; nepoftit, inoportun. – Din fr. intrus.

INTRUS, -Ă, intruși, -se, s. m. și f., adj. (Persoană) care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, fără a fi chemată, poftită sau dorită; nepoftit, inoportun. – Din fr. intrus.

intrus, ~ă smf, a [At: CĂLINESCU, E. O. II, 75 / Pl: ~uși, ~e / E: fr intrus] 1-2 (Persoană) care se introduce undeva sau la cineva fără a fi invitată. 3-4 (Pex; șfg) (Persoană) nechemată. 5-6 (Pex; șfg) (Persoană) nedorită.

INTRUS, -Ă, intruși, -se, s. m. și f. Persoană care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, pe nedrept, cu forța; persoană nepoftită, inoportună. A devenit lividă, dar n-a avut curajul să spuie nimic intrusului. CAMIL PETRESCU, U. N. 109.

INTRUS, -Ă s.m. și f. Cel care se introduce undeva sau la cineva fără drept, fără vreo calitate; nepoftit, inoportun. [< fr. intrus, cf. lat. intrusus – împins în].

INTRUS, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se introduce undeva fără drept, fără vreo calitate; nepoftit, inoportun. (< fr. intrus, lat. intrusus)

*intrúz, -ă adj. și s., pl. jĭ, ze (fr. intrus, lat. intrusus, d. in-trúdere, a împinge violent). Care s’a introdus fără drept orĭ fără titlu într’o funcțiune saŭ într’o societate.

Ortografice DOOM

intrus adj. m., s. m., pl. intruși; adj. f., s. f. intru, pl. intruse

intrus adj. m., s. m., pl. intruși; adj. f., s. f. intrusă, pl. intruse

intrus s. m., adj. m., pl. intruși; f. sg. intrusă, pl. intruse

Intrare: intrusă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intru
  • intrusa
plural
  • intruse
  • intrusele
genitiv-dativ singular
  • intruse
  • intrusei
plural
  • intruse
  • intruselor
vocativ singular
  • intru
  • intruso
plural
  • intruselor
Intrare: intrus (adj.)
intrus1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intrus
  • intrusul
  • intrusu‑
  • intru
  • intrusa
plural
  • intruși
  • intrușii
  • intruse
  • intrusele
genitiv-dativ singular
  • intrus
  • intrusului
  • intruse
  • intrusei
plural
  • intruși
  • intrușilor
  • intruse
  • intruselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intrus, intrușisubstantiv masculin
intru, intrusesubstantiv feminin
intrus, intruadjectiv

  • 1. (Persoană) care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, fără a fi chemată, poftită sau dorită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A devenit lividă, dar n-a avut curajul să spuie nimic intrusului. CAMIL PETRESCU, U. N. 109. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.