8 definiții pentru intrusă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTRUS, -Ă, intruși, -se, s. m. și f., adj. (Persoană) care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, fără a fi chemată, poftită sau dorită; nepoftit, inoportun. – Din fr. intrus.
INTRUS, -Ă, intruși, -se, s. m. și f., adj. (Persoană) care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, fără a fi chemată, poftită sau dorită; nepoftit, inoportun. – Din fr. intrus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INTRUS, -Ă, intruși, -se, s. m. și f. Persoană care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, pe nedrept, cu forța; persoană nepoftită, inoportună. A devenit lividă, dar n-a avut curajul să spuie nimic intrusului. CAMIL PETRESCU, U. N. 109.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTRUS, -Ă s.m. și f. Cel care se introduce undeva sau la cineva fără drept, fără vreo calitate; nepoftit, inoportun. [< fr. intrus, cf. lat. intrusus – împins în].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTRUS, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se introduce undeva fără drept, fără vreo calitate; nepoftit, inoportun. (< fr. intrus, lat. intrusus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*intrúz, -ă adj. și s., pl. jĭ, ze (fr. intrus, lat. intrusus, d. in-trúdere, a împinge violent). Care s’a introdus fără drept orĭ fără titlu într’o funcțiune saŭ într’o societate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
intrus adj. m., s. m., pl. intruși; adj. f., s. f. intrusă, pl. intruse
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
intrus adj. m., s. m., pl. intruși; adj. f., s. f. intrusă, pl. intruse
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
intrus.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
intrus, intrușisubstantiv masculin intrusă, intrusesubstantiv feminin intrus, intrusăadjectiv
- 1. (Persoană) care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, fără a fi chemată, poftită sau dorită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A devenit lividă, dar n-a avut curajul să spuie nimic intrusului. CAMIL PETRESCU, U. N. 109. DLRLC
-
etimologie:
- intrus DEX '09 DEX '98 DN