INTIMÁT, -Ă, intimați, -te, s. m. și f. Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. – V. intima. Cf. fr. intimé.

INTIMÁT, -Ă, intimați, -te, s. m. și f. Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. – V. intima. Cf. fr. intimé.

intimát s. m., pl. intimáți

intimát s. m., pl. intimáți

INTIMÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) citat într-un proces în calitate de pârât. [Cf. fr. intimé].

INTIMÁT, -Ă s. m. f. cel citat într-un proces în calitate de pârât. (< fr. intimé)

intimat a. Jur. chemat în judecată, înaintea unei Curți de apel.

*intimát, -ă adj. (lat. intimatus). Jur. Citat la judecată, maĭ ales în apel: a asculta apărarea intimatuluĭ. V. inculpat.

INTIMÁ, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.

INTIMÁ, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.

intimá (a ~) vb., ind. prez. 3 intimeáză

intimátă s. f., g.-d. art. intimátei; pl. intimáte

intimá vb., ind. prez. 1 sg. intiméz, 3 sg. și pl. intimeáză

intimátă s. f., pl. intimáte

INTIMÁ vb. I. tr. 1. A pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (Jur.) A chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. [< lat. intimare, cf. fr. intimer].

INTIMÁ vb. tr. 1. a pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (jur.) a chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. (< fr. intimer, lat. intimare)

intimà v. 1. a declara cu autoritate: a intima un ordin; 2. a cita înaintea unei Curți de apel.

*intiméz v. tr. (lat. intimo, -áre, d. intimus, intim). Notific cu autoritate: a intima cuĭva un ordin. Jur. Chem la judecată p. apel.