6 definiții pentru intimat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTIMÁT, -Ă, intimați, -te, s. m. și f. Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. – V. intima. Cf. fr. intimé.

INTIMÁT, -Ă, intimați, -te, s. m. și f. Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. – V. intima. Cf. fr. intimé.

intimat2, ~ă [At: COD. PEN. R. P. R. 518 / Pl: ~ați, ~e / E: intima] (Jur; rar) 1-2 smf, a (Persoană) care într-o cale de atac asupra unei sentințe judecătorești se apără împotriva motivelor invocate de partea care a folosit calea de atac. 3 smf Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac.

INTIMÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) citat într-un proces în calitate de pârât. [Cf. fr. intimé].

INTIMÁT, -Ă s. m. f. cel citat într-un proces în calitate de pârât. (< fr. intimé)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: intimat (s.m.)
intimat2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intimat
  • intimatul
  • intimatu‑
plural
  • intimați
  • intimații
genitiv-dativ singular
  • intimat
  • intimatului
plural
  • intimați
  • intimaților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intimat, -ă intimată

  • 1. (Parte într-un proces) care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: