2 intrări
24 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTERPELARE, interpelări, s. f. Faptul de a interpela; (concr.) conținutul unei interpelări; interpelație. – V. interpela.
INTERPELARE, interpelări, s. f. Faptul de a interpela; (concr.) conținutul unei interpelări; interpelație. – V. interpela.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
interpelare sf [At: MAIORESCU, D. IV, 135 / Pl: ~lări / E: interpela] 1 Cerere adresată cuiva (de a da răspuns sau) de a da socoteală în legătură cu o chestiune Si: interpelație (1). 2 (Ccr) Conținut al unei interpelări (1) Si: interpelație (2). 3 (Spc) Solicitare adresată de parlament unui ministru prin care i se cer explicații asupra modului de rezolvare a unor probleme Si: interpelație (3). 4 (Jur) Somare. 5 (Nob) Chemare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERPELARE, interpelări, s. f. 1. (Mai ales în sistemul parlamentar burghez) Întrebare adresată în parlament de un deputat guvernului sau miniștrilor și la care aceștia sînt obligați să răspundă, dînd explicații asupra actelor lor sau ale subalternilor lor. O interpelare prilejise o dezbatere furtunoasă. REBREANU, R. II 22. Să-mi trimiți «Monitorul Oficial» cu ședința întreagă în care Exc. Sa și-a dezvoltat interpelarea. CARAGIALE, O. VII 545. 2. (Rar, la pl.) Întrebări, strigăte, chemări. Glume și interpelări violente pentru ocuparea întîiului rînd nășteau. ANGHEL, PR. 38.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERPELARE s.f. 1. Acțiunea de a interpela; interpelație. ♦ Întrebare (adresată de obicei în parlament de către un deputat unui ministru) prin care se cere o explicație (referitoare la rezolvarea unei chestiuni, a unor acte etc.). 2. (Rar; la pl.) Întrebări, somații. [< interpela].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERPELARE s. f. întrebare (adresată în parlament de către un deputat unui ministru) prin care se cere o explicație referitoare la rezolvarea unei chestiuni; interpelație. (< interpela)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INTERPELARE ~ări f. Întrebare adresată în ședință publică de către un deputat în parlament unui membru al guvernului, pentru a-i cere explicații asupra unui fapt. /v. a interpela
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
interpelare f. V. interpelați(un)e.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
INTERPELA, interpelez, vb. I. Tranz. A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt; spec. a cere explicații (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc. – Din fr. interpeller, lat. interpellare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INTERPELA, interpelez, vb. I. Tranz. A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt; spec. a cere explicații (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc. – Din fr. interpeller, lat. interpellare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
interpela vt [At: ALECSANDRI, T. 1630 / Pzi: ~lez / E: fr interpeller, lat interpellare] 1 A cere cuiva să dea un răspuns sau să dea socoteală în legătură cu o chestiune. 2 (Spc) A cere explicații în parlament, unui membru al guvernului, asupra modului de rezolvare a unor probleme. 3 (Jur) A soma.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERPELA, interpelez, vb. I. Tranz. (Mai ales în sistemul parlamentar burghez) A face o interpelare în parlament; p. ext. a soma pe cineva să răspundă, să se explice asupra unei chestiuni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERPELA vb. I. tr. A pune întrebări cuiva asupra unei chestiuni; a face o interpelare parlamentară. [< fr. interpeller, it., lat. interpellare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERPELA vb. tr. a face o interpelare; (p. ext.) a cere cuiva să dea un răspuns, să-și explice atitudinea. (< fr. interpeller, lat. interpellare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A INTERPELA ~ez tranz. 1) (persoane) A întrerupe printr-o adresare bruscă pentru a cere explicații sau pentru a insulta. 2) (membri ai guvernelor) A impune să dea explicații asupra unui fapt. /<fr. interpeller, lat. interpellare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
interpelà v. a soma de a răspunde, de a se explica asupra unui fapt.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*interpelațiúne f. (lat. interpellátio, -ónis). Acțiunea de a interpela. Acțiunea pin care un deputat orĭ senator cere în parlament explicațiunĭ unuĭ ministru. Jur. Somațiune unuĭ martur saŭ uneĭa din părțĭ. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*interpeléz v. tr. (lat. inter-pellare, a tăĭa vorba, a întrerupe). Adresez vorba ca să cer ceva. Somez, ca deputat orĭ ca senator, un ministru să se explice. Jur. Somez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
interpelare (întrebare) s. f., g.-d. art. interpelării; pl. interpelări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
interpelare (întrebare) s. f., g.-d. art. interpelării; pl. interpelări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
interpelare s. f., g.-d. art. interpelării; pl. interpelări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
interpela (a ~) (a cere explicații) vb., ind. prez. 1 sg. interpelez, 3 interpelează; conj. prez. 1 sg. să interpelez, 3 să interpeleze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
interpela (a ~) (a cere explicații) vb., ind. prez. 3 interpelează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
interpela vb., ind. prez. 1 sg. interpelez, 3 sg. și pl. interpelează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INTERPELARE s. (POL.) interpelație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INTERPELARE s. interpelație.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
interpelare, interpelărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a interpela. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: interpelație
- O interpelare prilejise o dezbatere furtunoasă. REBREANU, R. II 22. DLRLC
- Să-mi trimiți «Monitorul Oficial» cu ședința întreagă în care Exc. Sa și-a dezvoltat interpelarea. CARAGIALE, O. VII 545. DLRLC
- 1.1. Conținutul unei interpelări. DEX '09 DEX '98sinonime: interpelație
-
- 2. Întrebări, strigăte, chemări, somații. DLRLC DN
- Glume și interpelări violente pentru ocuparea întîiului rînd nășteau. ANGHEL, PR. 38. DLRLC
-
etimologie:
- interpela DEX '09 DEX '98 DN
interpela, interpelezverb
- 1. A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. A cere explicații (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- interpeller DEX '09 DEX '98 DN
- interpellare DEX '09 DEX '98 DN