6 definiții pentru interferon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERFERÓN, interferoni, s. m. (Biochim.) Glicoproteină sintetizată în celulele animale după o infecție virală, având proprietăți antivirale. – Din engl. interferon, fr. interféron.

INTERFERÓN, interferoni, s. m. (Biochim.) Glicoproteină sintetizată în celulele animale după o infecție virală, având proprietăți antivirale. – Din engl. interferon, fr. interféron.

interferon sm [At: DEX / Pl: ~i / E: eg interferon, fr interféron] (Bch) Glicoproteină sintetizată în celulele animale după o infecție virală, având proprietăți antivirale.

INTERFERÓN s. m. substanță proteică sintetizată în celule în timpul infecțiilor virale și care împiedică dezvoltarea virusurilor. (< engl. interferon, fr. interféron)

interferón s. n. (med.) ◊ „Rezistența la mai mulți viruși era consecința elaborării de către celulele organismului a unei substanțe proteice susceptibile de a se întrepătrunde (interfera) cu acțiunea altor viruși – respectiva substanță fiind de aceea denumită «interferon». Sc. 13 V 77 p. 5. ◊ „Un alt exemplu de asemenea «medicamente de tip nou» îl constituie interferonul, un agent antiviral eficace împotriva a diferite tipuri de viruși.” Sc. 25 III 79 p. 5. ◊ „[...] a experimentat cu succes acest interferon purificat pe 35 de pacienți.” R.l. 1 III 85 p. 6; v. și 8 II 85 p. 8; v. și coli, viral (din fr. interféron, engl. interferon; PR 1952, BD 1969; DM; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interferón s. m., pl. interferóni


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INTERFERÓN (< fr., engl.) s. m. Substanță proteică antivirală cu structură specifică, formată din interacțiunea celulelor animale cu virusuri capabile să genereze rezistență. Se află în cantitate mare în splină, leucocite, celule epiteliale. În scopuri medicale, se folosește i. obținut din culturi de țesuturi provenite de la maimuță sau om. Cu acest compus se tratează rujeola, herpesul, cancerul ș.a. I. a fost izolat în 1957 de biologii britanici A. Isaacs și J. Lindenmann.

Intrare: interferon
interferon substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interferon
  • interferonul
  • interferonu‑
plural
  • interferoni
  • interferonii
genitiv-dativ singular
  • interferon
  • interferonului
plural
  • interferoni
  • interferonilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interferon

  • 1. biochimie Glicoproteină sintetizată în celulele animale după o infecție virală, având proprietăți antivirale.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: