7 definiții pentru interferon
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTERFERON, interferoni, s. m. (Biochim.) Glicoproteină sintetizată în celulele animale după o infecție virală, având proprietăți antivirale. – Din engl. interferon, fr. interféron.
INTERFERON, interferoni, s. m. (Biochim.) Glicoproteină sintetizată în celulele animale după o infecție virală, având proprietăți antivirale. – Din engl. interferon, fr. interféron.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
interferon sm [At: DEX / Pl: ~i / E: eg interferon, fr interféron] (Bch) Glicoproteină sintetizată în celulele animale după o infecție virală, având proprietăți antivirale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERFERON s. m. substanță proteică sintetizată în celule în timpul infecțiilor virale și care împiedică dezvoltarea virusurilor. (< engl. interferon, fr. interféron)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
interferon s. n. (med.) ◊ „Rezistența la mai mulți viruși era consecința elaborării de către celulele organismului a unei substanțe proteice susceptibile de a se întrepătrunde (interfera) cu acțiunea altor viruși – respectiva substanță fiind de aceea denumită «interferon».” Sc. 13 V 77 p. 5. ◊ „Un alt exemplu de asemenea «medicamente de tip nou» îl constituie interferonul, un agent antiviral eficace împotriva a diferite tipuri de viruși.” Sc. 25 III 79 p. 5. ◊ „[...] a experimentat cu succes acest interferon purificat pe 35 de pacienți.” R.l. 1 III 85 p. 6; v. și 8 II 85 p. 8; v. și coli, viral (din fr. interféron, engl. interferon; PR 1952, BD 1969; DM; DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+interferon s. m., pl. interferoni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
interferon s. m., pl. interferoni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
INTERFERÓN (< fr., engl.) s. m. Substanță proteică antivirală cu structură specifică, formată din interacțiunea celulelor animale cu virusuri capabile să genereze rezistență. Se află în cantitate mare în splină, leucocite, celule epiteliale. În scopuri medicale, se folosește i. obținut din culturi de țesuturi provenite de la maimuță sau om. Cu acest compus se tratează rujeola, herpesul, cancerul ș.a. I. a fost izolat în 1957 de biologii britanici A. Isaacs și J. Lindenmann.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
interferon, interferonisubstantiv masculin
- 1. Glicoproteină sintetizată în celulele animale după o infecție virală, având proprietăți antivirale. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- interferon DEX '09 DEX '98 MDN '00
- interféron DEX '09 DEX '98 MDN '00