INTERFERÓN (< fr., engl.) s. m. Substanță proteică antivirală cu structură specifică, formată din interacțiunea celulelor animale cu virusuri capabile să genereze rezistență. Se află în cantitate mare în splină, leucocite, celule epiteliale. În scopuri medicale, se folosește i. obținut din culturi de țesuturi provenite de la maimuță sau om. Cu acest compus se tratează rujeola, herpesul, cancerul ș.a. I. a fost izolat în 1957 de biologii britanici A. Isaacs și J. Lindenmann.