2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERFERÉNT, -Ă, interferenți, -te, adj. 1. (Despre fenomene, întâmplări, fapte etc.) Care se încrucișează, se suprapune. 2. (Fiz.; despre unde) Care prezintă fenomenul de interferență (2). – Din fr. interférent.

INTERFERÉNȚĂ, interferențe, s. f. 1. Întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. 2. Fenomen de suprapunere și de compunere a efectelor a două (sau a mai multor) mișcări vibratorii provenite din surse diferite; intensificare (sau slăbire reciprocă) a intensității undelor prin suprapunerea lor. – Din fr. interférence.

INTERFERÉNȚĂ, interferențe, s. f. 1. Întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. 2. Fenomen de suprapunere și de compunere a efectelor a două (sau a mai multor) mișcări vibratorii provenite din surse diferite; intensificare (sau slăbire reciprocă) a intensității undelor prin suprapunerea lor. – Din fr. interférence.

interferent, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr interferent] 1 (Fiz) Care prezintă interferență (2). 2 (Pgn; d. fenomene sau întâmplări) Care se suprapune peste alt fenomen sau întâmplare.

interferență sf [At: MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. II, 21 / Pl: ~țe / E: fr interference] 1 Combinare a unor întâmplări, fapte, fenomene etc. 2 Fenomen de suprapunere a două sau mai multor mișcări vibratorii, provenite din surse diferite. 3 Intensificare sau slăbire a intensității undelor prin suprapunerea lor.

INTERFERÉNT, -Ă, interferenți, -te, adj. 1. (Despre fenomene, întâmplări, fapte etc.) Care se încrucișează, se suprapune. 2. (Fiz.; despre mișcări vibratorii) Care prezintă fenomenul de interferență (2). – Din fr. interférence.

INTERFERÉNȚĂ, interferențe, s. f. Fenomen de suprapunere și compunere a efectelor a două (sau mai multe) mișcări vibratorii (unde sonore, luminoase etc.), provenite din surse diferite; intensificare (sau slăbire reciprocă) a intensității undelor prin suprapunerea lor. Interferența sunetelor.

INTERFERÉNT, -Ă adj. Care prezintă fenomenul de interferență. [< fr. interférent].

INTERFERÉNȚĂ s.f. Întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. ♦ Fenomen de suprapunere a efectelor a două (sau mai multe) mișcări vibratorii provenind din surse diferite. [< fr. interférence].

INTERFERÉNT, -Ă adj. 1. (despre fenomene, întâmplări) care se încrucișează, se suprapune. 2. (despre mișcări vibratorii) care prezintă fenomenul de interferență. (< fr. interférent)

INTERFERÉNȚĂ s. f. 1. întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. 2. suprapunere a efectelor a două mișcări vibratorii provenind din surse diferite. 3. (genet.) probabilitate mai redusă de crossing-over în vecinătatea unuia anterior realizat. 4. influența mutuală a sondelor prin care se exploatează același zăcământ. (< fr. interférence)

INTERFERÉNȚĂ ~e f. 1) Întâlnire a undelor (sonore, luminoase, electromagnetice etc.) coerente, în urma căreia unele slăbesc sau se distrug, iar altele se intensifică. 2) Suprapunere a două sau mai multe fenomene, fapte, întâmplări care se întâlnesc; încrucișare. /<fr. interférence

interferență f. Fiz. scăderea luminei prin încrucișarea razelor luminoase.

*interferént, -ă adj. (inter- și -ferent, ca în a-ferent). Fiz. Care produce interferență: raze, unde interferente.

*interferénță f., pl. e (inter- și -ferență, ca în di-ferență). Fiz. Întîlnirea razelor luminoase orĭ undelor sonore, ceĭa ce produce o scădere de lumină orĭ de sunet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interferénță s. f., g.-d. art. interferénței; pl. interferénțe

interferént adj. m., pl. interferénți; f. sg. interferéntă, pl. interferénte

interferénță s. f., g.-d. art. interferénței; pl. interferénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTERFERÉNȚĂ s. v. întretăiere.

INTERFERENȚĂ s. intersectare, încrucișare, întretăiere. (~ de linii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

interferență (< fr. interference) (Fiz.) În general suprapunerea și compunerea a două (sau mai multor) unde* care se întâlnesc într-un punct oarecare al mediului de propagare, cu efectele rezultante; în particular, anularea reciprocă (totală sau parțială) a efectelor suprapunerii și compunerii a două unde. Anularea parțială a efectelor a două unde interferate poate fi observată folosind așa-numitul „trombon al lui Quincke”, în care deplasarea treptată a culisei* face ca undele produse de vibrațiile* unui diapazon (6) să parcurgă două drumuri de lungime diferită. I. se produce în punctul de întâlnire a al celor două unde; aici, în anumite poziții ale culisei, sunetul* se aude foarte slab. Atunci când interferează două unde de aceeași lungime (deci de aceeași frecvență*) și amplitudine*, iau naștere așa-numitele „unde staționare”, cu formarea de noduri (amplitudine nulă) și ventre (amplitudine maximă). Undele staționare caracterizează vibrația coardelor și a aerului din tuburile sonore ale instr. muzicale. I. explică fenomenul des întâlnit al bătăilor* acustice.

arată toate definițiile

Intrare: interferent
interferent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interferent
  • interferentul
  • interferentu‑
  • interferentă
  • interferenta
plural
  • interferenți
  • interferenții
  • interferente
  • interferentele
genitiv-dativ singular
  • interferent
  • interferentului
  • interferente
  • interferentei
plural
  • interferenți
  • interferenților
  • interferente
  • interferentelor
vocativ singular
plural
Intrare: interferență
interferență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interferență
  • interferența
plural
  • interferențe
  • interferențele
genitiv-dativ singular
  • interferențe
  • interferenței
plural
  • interferențe
  • interferențelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interferent

  • 1. (Despre fenomene, întâmplări, fapte etc.) Care se încrucișează, se suprapune.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. fizică (Despre unde) Care prezintă fenomenul de interferență.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

interferență

  • 1. Întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: intersectare încrucișare întretăiere
  • 2. Fenomen de suprapunere și de compunere a efectelor a două (sau a mai multor) mișcări vibratorii provenite din surse diferite; intensificare (sau slăbire reciprocă) a intensității undelor prin suprapunerea lor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Interferența sunetelor.
      surse: DLRLC
  • 3. genetică Probabilitate mai redusă de crossing-over în vecinătatea unuia anterior realizat.
    surse: MDN '00
  • 4. Influența mutuală a sondelor prin care se exploatează același zăcământ.
    surse: MDN '00

etimologie: