8 definiții pentru intersectare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTERSECTARE, intersectări, s. f. Acțiunea de a (se) intersecta. – V. intersecta.
INTERSECTARE, intersectări, s. f. Acțiunea de a (se) intersecta. – V. intersecta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
intersectare sf [At: LTR / Pl: ~tări / E: intersecta] 1 Formare de către două sau mai multe drumuri a unei intersecții (1). 2 (Gmt) Existență a unui punct comun între două drepte. 3 (Gmt) Existență a mai multor puncte comune între două suprafețe sau între două volume. 4 (Mat) Existență a unuia sau a mai multor elemente comune între două mulțimi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERSECTARE s.f. Acțiunea de a (se) intersecta. [< intersecta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
intersectare s. f., g.-d. art. intersectării; pl. intersectări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*intersectare s. f., g.-d. art. intersectării; pl. intersectări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
intersectare s. f., pl. intersectări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INTERSECTARE s. v. întretăiere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INTERSECTARE s. interferență, încrucișare, întretăiere. (~ de linii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
intersectare, intersectărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) intersecta. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: interferență încrucișare întretăiere
etimologie:
- intersecta DEX '09 DEX '98 DN