2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERCEPTÁT, -Ă, interceptați, -te, adj. Care este prins, reținut. ♦ Care este surprins, controlat, sesizat. – V. intercepta.

INTERCEPTÁT, -Ă, interceptați, -te, adj. Care este prins, reținut. ♦ Care este surprins, controlat, sesizat. – V. intercepta.

interceptat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: intercepta] 1 Prins în timpul mișcării. 2 (D. obiecte destinate cuiva) Prins de altcineva. 3-4 (D. convorbiri telefonice) Ascultat (cu mijloace tehnice speciale). 5-6 (D. corespondență) Citit (în scopul aflării de date incriminatoare). 7 (Spt; d. mingi) Oprit să ajungă la jucătorul căruia îi era destinat. 8 Intersectat2.

INTERCEPTÁ, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui. ♦ A surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență etc. – Din fr. intercepter.

intercepta vt [At: TEODOREANU, M. II, 362 / Pzi: ~tez / E: fr intercepter] 1 A prinde un obiect în timpul mișcării lui. 2 A prinde ceva ce era destinat altcuiva. 3 (Spc) A asculta convorbirile telefonice ale unei persoane (utilizând mijloace tehnice speciale). 4 (Spc) A citi corespondența destinată cuiva (pentru a afla date ce ar putea să incrimineze acea persoană). 5 (Spt; îe) A ~ mingea (sau balonul) A opri mingea să ajungă la cel căruia îi era destinată. 6 (Gmt) A intersecta (1).

INTERCEPTÁ, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui; a surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență între două persoane etc. – Din fr. intercepter.

INTERCEPTÁ, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui, a pune stăpînire pe ceva în deplasare, în desfășurare; (în special) a surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență între două persoane etc. destinată altuia. Ajunsese pînă a pizmui, a se iscodi și a-și intercepta scrisorile. GHICA, A. 722.

INTERCEPTÁ vb. I. tr. A reține un obiect în timpul mișcării lui. ♦ A prinde, a surprinde ceva adresat, destinat altcuiva, (spec.) o scrisoare, o comunicare. ◊ (Sport) A intercepta o minge = a interveni schimbând direcția unei mingi. [< fr. intercepter].

INTERCEPTÁ vb. tr. a reține un obiect în timpul mișcării lui. ◊ a (sur)prinde cuiva o scrisoare, o comunicare telefonică etc. (< fr. intercepter)

A INTERCEPTÁ ~éz tranz. 1) (obiecte în mișcare) A prinde pe neașteptate. 2) (obiecte în zbor) A descoperi și a urmări cu ajutorul unei instalații speciale. 3) (convorbiri telefonice) A asculta fără permisiune. 4) (corespondență) A deschide și a citi fără permisiune. /<fr. intercepter

interceptà v. 1. a lua prin surprindere: a intercepta o scrisoare; 2. a opri în treacăt: a intercepta lumina.

*intercépt și -éz, a v. tr. (fr. intercepter, d. lat. inter-cipere, -céptum. V. accept). Opresc în trecere: nouriĭ interceptează razele soareluĭ. Apuc pin surprindere ceĭa ce s’a trimes cuĭva: a intercepta o scrisoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interceptát adj. m., pl. interceptáți; f. interceptátă, pl. interceptáte

interceptát adj. m., pl. interceptáți; f. sg. interceptátă, pl. interceptáte

interceptá (a ~) vb., ind. prez. 3 intercepteáză

interceptá vb., ind. prez. 1 sg. interceptéz, 3 sg. și pl. intercepteáză

Intrare: interceptat
interceptat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interceptat
  • interceptatul
  • interceptatu‑
  • intercepta
  • interceptata
plural
  • interceptați
  • interceptații
  • interceptate
  • interceptatele
genitiv-dativ singular
  • interceptat
  • interceptatului
  • interceptate
  • interceptatei
plural
  • interceptați
  • interceptaților
  • interceptate
  • interceptatelor
vocativ singular
plural
Intrare: intercepta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intercepta
  • interceptare
  • interceptat
  • interceptatu‑
  • interceptând
  • interceptându‑
singular plural
  • interceptea
  • interceptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • interceptez
(să)
  • interceptez
  • interceptam
  • interceptai
  • interceptasem
a II-a (tu)
  • interceptezi
(să)
  • interceptezi
  • interceptai
  • interceptași
  • interceptaseși
a III-a (el, ea)
  • interceptea
(să)
  • intercepteze
  • intercepta
  • interceptă
  • interceptase
plural I (noi)
  • interceptăm
(să)
  • interceptăm
  • interceptam
  • interceptarăm
  • interceptaserăm
  • interceptasem
a II-a (voi)
  • interceptați
(să)
  • interceptați
  • interceptați
  • interceptarăți
  • interceptaserăți
  • interceptaseți
a III-a (ei, ele)
  • interceptea
(să)
  • intercepteze
  • interceptau
  • intercepta
  • interceptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interceptat

etimologie:

  • vezi intercepta
    surse: DEX '98 DEX '09

intercepta

  • 1. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. A surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență etc.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Ajunsese pînă a pizmui, a se iscodi și a-și intercepta scrisorile. GHICA, A. 722.
        surse: DLRLC
    • 1.2. sport A intercepta o minge = a interveni schimbând direcția unei mingi.
      surse: DN

etimologie: