13 definiții pentru inteligent

inteligent, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 19/5 / Pl: ~nți, ~e / E: fr intelligent, lat intelligens, -ntis] 1-2 Care este înzestrat cu inteligență (1-2) Si: ager, deștept, pătrunzător. 3-4 Care denotă inteligență (1-2).

INTELIGÉNT, -Ă, inteligenți, -te, adj. Înzestrat cu inteligență; deștept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care denotă inteligență (1). – Din fr. intelligent, lat. intelligens, -ntis.

INTELIGÉNT, -Ă, inteligenți, -te, adj. Înzestrat cu inteligență; deștept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care denotă inteligență (1). – Din fr. intelligent, lat. intelligens, -ntis.

INTELIGÉNT, -Ă, inteligenți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu inteligență; ager la minte, deștept. Atenția unui public numeros și inteligent îi urmărește pas cu pas. VLAHUȚĂ, O. A. 210. E un om inteligent și serios, un bun soț și un bun tată de familie. CARAGIALE, O. II 21. 2. Care denotă inteligență, propriu unui om inteligent. Fără să fie frumos, avea o figură inteligentă și simpatică ș-o stîngăcie copilăroasă în mișcări, care-i sta bine. VLAHUȚĂ, O. A. II 67.

inteligént adj. m., pl. inteligénți; f. inteligéntă, pl. inteligénte

INTELIGÉNT adj. 1. ager, deștept, dibaci, iscusit, isteț, îndemânatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov.) hâtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 2. v. spiritual. 3. chibzuit, cuminte, deștept, înțelept. (O faptă ~.)

Inteligent ≠ mărginit, nătâng, nătărău, năuc, neghiob, netot, obtuz, prost, redus, tâmp, tont

INTELIGÉNT, -Ă adj. Deștept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care manifestă inteligență. [Cf. lat. intelligens, fr. intelligent].

INTELIGÉNT, -Ă adj. 1. deștept, ager la minte, pătrunzător. 2. care denotă inteligență. (< fr. intelligent, lat. intelligens)

INTELIGÉNT ~tă (~ți, ~te) Care vădește inteligență; plin de inteligență; cu capacități intelectuale deosebite. /<fr. intelligent, lat. intelligens, ~ntis

inteligent a. 1. care înțelege iute și bine: servitor inteligent; 2. care denotă inteligență: privire inteligentă.

*inteligént, -ă adj. (lat. intélligens, -éntis, part. d. intelligere, a înțelege). Înțelept, deștept, care are inteligență: omu e o ființă inteligentă. Priceput, îndemănatic: servitor inteligent. Care denotă inteligență: cînele are uĭtătura inteligentă. Adv. În mod inteligent: a răspunde inteligent. – Barb. (după germ.) „cult”.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

inteligént adj. m., pl. inteligénți; f. sg. inteligéntă, pl. inteligénte

INTELIGENT adj. 1. ager, deștept, dibaci, iscusit, isteț, îndemînatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov.) hîtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 2. deștept, spiritual, (înv.) spirituos. (O conversație ~.) 3. chibzuit, cuminte, deștept, înțelept. (O faptă ~.)

Intrare: inteligent
inteligent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inteligent
  • inteligentul
  • inteligentu‑
  • inteligentă
  • inteligenta
plural
  • inteligenți
  • inteligenții
  • inteligente
  • inteligentele
genitiv-dativ singular
  • inteligent
  • inteligentului
  • inteligente
  • inteligentei
plural
  • inteligenți
  • inteligenților
  • inteligente
  • inteligentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inteligent

  • 1. Înzestrat cu inteligență; ager la minte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deștept pătrunzător 2 exemple
    exemple
    • Atenția unui public numeros și inteligent îi urmărește pas cu pas. VLAHUȚĂ, O. A. 210.
      surse: DLRLC
    • E un om inteligent și serios, un bun soț și un bun tată de familie. CARAGIALE, O. II 21.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care denotă inteligență (1.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Fără să fie frumos, avea o figură inteligentă și simpatică ș-o stîngăcie copilăroasă în mișcări, care-i sta bine. VLAHUȚĂ, O. A. II 67.
        surse: DLRLC

etimologie: