Definiția cu ID-ul 675748:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*inteligént, -ă adj. (lat. intélligens, -éntis, part. d. intelligere, a înțelege). Înțelept, deștept, care are inteligență: omu e o ființă inteligentă. Priceput, îndemănatic: servitor inteligent. Care denotă inteligență: cînele are uĭtătura inteligentă. Adv. În mod inteligent: a răspunde inteligent. – Barb. (după germ.) „cult”.