12 definiții pentru integritate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

integritate sf [At: (a. 1866) URICARIUL, X, 365 / Pl: ~tăți / E: fr intégrité] 1 Cinste. 2 Incoruptibilitate. 3-4 Însușire de a fi (întreg și) indivizibil. 5 (Îs) ~ teritorială Principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său.

INTEGRITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg. 3. (În sintagma) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său. – Din fr. intégrité.

INTEGRITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg. 3. (În sintagma) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său. – Din fr. intégrité.

INTEGRITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi integru; cinste, probitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămîne intact; deplinătate. Integritatea facultăților mintale.Puterile ce au garantat integritatea Imperiului Otoman. GHICA, A. 677.

INTEGRITÁTE s.f. 1. Calitatea celui integru; cinste, probitate. 2. Calitatea de a fi întreg, intact. [Cf. fr. intégrité, lat. integritas].

INTEGRITÁTE s. f. 1. calitatea celui integru; cinste, probitate, onestitate. 2. calitatea de a fi întreg, intact. ♦ ~ teritorială = principiu de bază al dreptului internațional care interzice dezmembrarea și încălcarea teritoriului unui stat. (< fr. intégrité, lat. integritas)

INTEGRITÁTE f. 1) Caracter integru; sentiment al demnității, dreptății și conștiinciozității, care servește drept călăuză în conduita omului; onestitate; cinste; probitate. 2) Stare a unui lucru întreg, intact. [G.-D. integrității; Sil. -te-gri-] /<fr. intégrité

integritate f. 1. starea unui lucru întreg și neatins: integritatea teritoriului; 2. fig. calitatea unei persoane integre.

*integritáte f. (lat. intégritas, -átis). Starea de a fi întreg, nevătămat: integritatea uneĭ sume, integritatea mințiĭ. Fig. Întregime morală, onestitate perfectă: integritatea unuĭ funcționar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

integritáte (-te-gri-) s. f., g.-d. art. integritắții

integritáte s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. integrității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTEGRITÁTE s. 1. v. totalitate. 2. v. deplinătate. 3. v. cinste.

INTEGRITATE s. 1. întregime, totalitate. (~ bunurilor.) 2. deplinătate, plenitudine. (În ~ facultăților mintale.) 3. cinste, corectitudine, incoruptibilitate, lealitate, onestitate, (livr.) probitate, (rar) onorabilitate, (înv.) onestate, onestie, (înv. și reg. fig.) curățenie, curăție. (E de-o ~ ireproșabilă.)

Intrare: integritate
  • silabație: in-te-gri-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • integritate
  • integritatea
plural
genitiv-dativ singular
  • integrități
  • integrității
plural
vocativ singular
plural

integritate

  • 1. Însușirea de a fi integru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cinste incoruptibilitate onestitate probitate
  • 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deplinătate totalitate 2 exemple
    exemple
    • Integritatea facultăților mintale.
      surse: DLRLC
    • Puterile ce au garantat integritatea Imperiului Otoman. GHICA, A. 677.
      surse: DLRLC
  • 3. (în) sintagmă Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: