3 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTEGRÁT, -Ă, integrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Inclus, înglobat într-un tot. 2. S. n. (Electron.; și în sintagma circuit integrat) Microcircuit în care un număr de elemente de circuit sunt asociate inseparabil și interconectate electric astfel încât, pentru specificare, testare, întreținere și vânzare, formează un tot indivizibil. – V. integra.

INTEGRÁT, -Ă, integrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Inclus, înglobat într-un tot. 2. S. n. (Electron.; și în sintagma circuit integrat) Microcircuit în care un număr de elemente de circuit sunt asociate inseparabil și interconectate electric astfel încât, pentru specificare, testare, întreținere și vânzare, formează un tot indivizibil. – V. integra.

integrat, ~ă [At: V. ROM. august-septembrie 1937, 121 / Pl: ~ați, ~e / E: integra] 1 a Inclus într-un colectiv. 2 Înglobat într-un tot. 3 a (D. persoane) Încadrat într-o funcție. 4 sn (Șîs) Circuit ~ Microcircuit în care un număr de elemente de circuit sunt asociate inseparabil și interconectate electric astfel încât, pentru specificare, testare, întreținere și vânzare, formează un tot indivizibil.

INTEGRÁT, -Ă adj. inclus, înglobat într-un tot. ♦ (electron.) circuit ~ = circuit cu multe elemente active și pasive, realizat pe o placă subțire de siliciu. (< fr. intégré)

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare.

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare.

integra [At: SAHIA, U.R.S.S. 203 / V: în~ / Pzi: ~rez / E: fr integrer] 1-2 vtr A (se) include într-un grup. 3-4 vtr A (se) încorpora într-un tot. 5 vt (Spc) A instala pe cineva într-o funcție. 6 vr (D. o parte izolată) A alcătui un întreg împreună cu alte părți. 7 vt (Mat) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. 8 vt (Mat) A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale.

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Refl. A se introduce într-un tot, devenind parte componentă; a se îngloba. Fapte care se integrau în pagini de istorie. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a uneia cu derivate parțiale.

INTEGRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) introduce; a (se) include într-un tot. 2. tr. (Mat.) A găsi integrala unei cantități diferențiale. [< fr. intégrer, it., lat. integrare].

INTEGRÁ vb. I. tr., refl. a (se) introduce; a (se) include; a (se) îngloba într-un tot. II. tr. (mat.) a calcula integrala unei cantități diferențiale. (< fr. /intégrer, lat. integrare)

circuít integrát (inform.) Ansamblu complex de conductori și semiconductori miniaturizați și integrați într-o componentă unică pentru a îndeplini o funcție specifică ◊ „Circuit integrat. Specialiștii în electronică de la Universitatea din Bochum (R.F.G.) au pus la punct un circuit microelectronic integrat care are o viteză de cinci ori mai mare decât cele cunoscute până în prezent. El poate transmite prin fibre optice până la două miliarde de semne pe secundă. Se apreciază că noul «chip» va da un nou avânt tehnicii comunicațiilor.” R.l. 3 IV 84 p. 6 (după fr. circuit intégré)

A SE INTEGRÁ mă ~éz intranz. A intra într-un ansamblu ca parte integrantă; a se uni cu alte elemente formând un corp integral; a se încorpora. [Sil. -te-gra] /<fr. intégrer, lat. integrare

A INTEGRÁ ~éz tranz. 1) A face să se integreze; a încorpora. 2) mat. (funcții) A supune unui calcul integral. [Sil. -te-gra] /<fr. intégrer, lat. integrare

*integréz v. tr. (lat. integro, -áre, a restabili, a înoi). Mat. Determin integrala uneĭ cantitățĭ diferențiale: a integra o funcțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

integrát adj. m., pl. integráți; f. sg. integrátă, pl. integráte

integra (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 integrea

integrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. integréz, 3 sg. și pl. integreáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTEGRA vb. a include, a introduce, a încorpora, a îngloba. (A ~ ceva în masa unei substanțe.)

Intrare: integrat (adj.)
integrat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • integrat
  • integratul
  • integratu‑
  • integra
  • integrata
plural
  • integrați
  • integrații
  • integrate
  • integratele
genitiv-dativ singular
  • integrat
  • integratului
  • integrate
  • integratei
plural
  • integrați
  • integraților
  • integrate
  • integratelor
vocativ singular
plural
Intrare: integrat (s.n.)
integrat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • integrat
  • integratul
  • integratu‑
plural
  • integrate
  • integratele
genitiv-dativ singular
  • integrat
  • integratului
plural
  • integrate
  • integratelor
vocativ singular
plural
Intrare: integra
  • silabație: in-te-gra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • integra
  • integrare
  • integrat
  • integratu‑
  • integrând
  • integrându‑
singular plural
  • integrea
  • integrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • integrez
(să)
  • integrez
  • integram
  • integrai
  • integrasem
a II-a (tu)
  • integrezi
(să)
  • integrezi
  • integrai
  • integrași
  • integraseși
a III-a (el, ea)
  • integrea
(să)
  • integreze
  • integra
  • integră
  • integrase
plural I (noi)
  • integrăm
(să)
  • integrăm
  • integram
  • integrarăm
  • integraserăm
  • integrasem
a II-a (voi)
  • integrați
(să)
  • integrați
  • integrați
  • integrarăți
  • integraserăți
  • integraseți
a III-a (ei, ele)
  • integrea
(să)
  • integreze
  • integrau
  • integra
  • integraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

integrat, integraadjectiv

etimologie:

integrat, integratesubstantiv neutru

  • chat_bubble electronică (în) sintagmă (Circuit integrat) Microcircuit în care un număr de elemente de circuit sunt asociate inseparabil și interconectate electric astfel încât, pentru specificare, testare, întreținere și vânzare, formează un tot indivizibil. DEX '09 DEX '98
  • diferențiere electronică (Circuit integrat) Circuit cu multe elemente active și pasive, realizat pe o placă subțire de siliciu. MDN '00
etimologie:

integra, integrezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Fapte care se integrau în pagini de istorie. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. DLRLC
  • 2. tranzitiv matematică A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • diferențiere A găsi integrala unei cantități diferențiale. DN
    • 2.1. A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.