integrat, ~ă [At: V. ROM. august-septembrie 1937, 121 / Pl: ~ați, ~e / E: integra] 1 a Inclus într-un colectiv. 2 Înglobat într-un tot. 3 a (D. persoane) Încadrat într-o funcție. 4 sn (Șîs) Circuit ~ Microcircuit în care un număr de elemente de circuit sunt asociate inseparabil și interconectate electric astfel încât, pentru specificare, testare, întreținere și vânzare, formează un tot indivizibil.

INTEGRAT, -Ă adj. inclus, înglobat într-un tot. ♦ (electron.) circuit ~ = circuit cu multe elemente active și pasive, realizat pe o placă subțire de siliciu. (< fr. intégré)

integra [At: SAHIA, U.R.S.S. 203 / V: în~ / Pzi: ~rez / E: fr integrer] 1-2 vtr A (se) include într-un grup. 3-4 vtr A (se) încorpora într-un tot. 5 vt (Spc) A instala pe cineva într-o funcție. 6 vr (D. o parte izolată) A alcătui un întreg împreună cu alte părți. 7 vt (Mat) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. 8 vt (Mat) A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale.

întegra v vz integra

INTEGRA, integrez, vb. I. 1. Refl. A se introduce într-un tot, devenind parte componentă; a se îngloba. Fapte care se integrau în pagini de istorie. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a uneia cu derivate parțiale.

INTEGRA vb. I. 1. tr., refl. A (se) introduce; a (se) include într-un tot. 2. tr. (Mat.) A găsi integrala unei cantități diferențiale. [< fr. intégrer, it., lat. integrare].

INTEGRA vb. I. tr., refl. a (se) introduce; a (se) include; a (se) îngloba într-un tot. II. tr. (mat.) a calcula integrala unei cantități diferențiale. (< fr. /intégrer, lat. integrare)

circuit integrat (inform.) Ansamblu complex de conductori și semiconductori miniaturizați și integrați într-o componentă unică pentru a îndeplini o funcție specifică ◊ „Circuit integrat. Specialiștii în electronică de la Universitatea din Bochum (R.F.G.) au pus la punct un circuit microelectronic integrat care are o viteză de cinci ori mai mare decât cele cunoscute până în prezent. El poate transmite prin fibre optice până la două miliarde de semne pe secundă. Se apreciază că noul «chip» va da un nou avânt tehnicii comunicațiilor.” R.l. 3 IV 84 p. 6 (după fr. circuit intégré)

A SE INTEGRA mă ~ez intranz. A intra într-un ansamblu ca parte integrantă; a se uni cu alte elemente formând un corp integral; a se încorpora. [Sil. -te-gra] /<fr. intégrer, lat. integrare

A INTEGRA ~ez tranz. 1) A face să se integreze; a încorpora. 2) mat. (funcții) A supune unui calcul integral. [Sil. -te-gra] /<fr. intégrer, lat. integrare

*integréz v. tr. (lat. integro, -áre, a restabili, a înoi). Mat. Determin integrala uneĭ cantitățĭ diferențiale: a integra o funcțiune.

integrat adj. m., pl. integrați; f. sg. integrată, pl. integrate

integra (a ~) (desp. -te-gra) vb., ind. prez. 1 sg. integrez, 3 integrează; conj. prez. 1 sg. să integrez, 3 să integreze

integra (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 integrează

integra vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. integrez, 3 sg. și pl. integrează

INTEGRA vb. a v. îngloba.

INTEGRA vb. a include, a introduce, a încorpora, a îngloba. (A ~ ceva în masa unei substanțe.)

A integra ≠ a dezintegra