3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTEGRÁT, -Ă, integrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Inclus, înglobat într-un tot. 2. S. n. (Electron.; și în sintagma circuit integrat) Microcircuit în care un număr de elemente de circuit sunt asociate inseparabil și interconectate electric astfel încât, pentru specificare, testare, întreținere și vânzare, formează un tot indivizibil. – V. integra.

INTEGRÁT, -Ă, integrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Inclus, înglobat într-un tot. 2. S. n. (Electron.; și în sintagma circuit integrat) Microcircuit în care un număr de elemente de circuit sunt asociate inseparabil și interconectate electric astfel încât, pentru specificare, testare, întreținere și vânzare, formează un tot indivizibil. – V. integra.

integrat, ~ă [At: V. ROM. august-septembrie 1937, 121 / Pl: ~ați, ~e / E: integra] 1 a Inclus într-un colectiv. 2 Înglobat într-un tot. 3 a (D. persoane) Încadrat într-o funcție. 4 sn (Șîs) Circuit ~ Microcircuit în care un număr de elemente de circuit sunt asociate inseparabil și interconectate electric astfel încât, pentru specificare, testare, întreținere și vânzare, formează un tot indivizibil.

INTEGRÁT, -Ă adj. inclus, înglobat într-un tot. ♦ (electron.) circuit ~ = circuit cu multe elemente active și pasive, realizat pe o placă subțire de siliciu. (< fr. intégré)

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare.

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare.

integra [At: SAHIA, U.R.S.S. 203 / V: în~ / Pzi: ~rez / E: fr integrer] 1-2 vtr A (se) include într-un grup. 3-4 vtr A (se) încorpora într-un tot. 5 vt (Spc) A instala pe cineva într-o funcție. 6 vr (D. o parte izolată) A alcătui un întreg împreună cu alte părți. 7 vt (Mat) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. 8 vt (Mat) A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale.

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Refl. A se introduce într-un tot, devenind parte componentă; a se îngloba. Fapte care se integrau în pagini de istorie. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a uneia cu derivate parțiale.

INTEGRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) introduce; a (se) include într-un tot. 2. tr. (Mat.) A găsi integrala unei cantități diferențiale. [< fr. intégrer, it., lat. integrare].

INTEGRÁ vb. I. tr., refl. a (se) introduce; a (se) include; a (se) îngloba într-un tot. II. tr. (mat.) a calcula integrala unei cantități diferențiale. (< fr. /intégrer, lat. integrare)

circuít integrát (inform.) Ansamblu complex de conductori și semiconductori miniaturizați și integrați într-o componentă unică pentru a îndeplini o funcție specifică ◊ „Circuit integrat. Specialiștii în electronică de la Universitatea din Bochum (R.F.G.) au pus la punct un circuit microelectronic integrat care are o viteză de cinci ori mai mare decât cele cunoscute până în prezent. El poate transmite prin fibre optice până la două miliarde de semne pe secundă. Se apreciază că noul «chip» va da un nou avânt tehnicii comunicațiilor.” R.l. 3 IV 84 p. 6 (după fr. circuit intégré)

A SE INTEGRÁ mă ~éz intranz. A intra într-un ansamblu ca parte integrantă; a se uni cu alte elemente formând un corp integral; a se încorpora. [Sil. -te-gra] /<fr. intégrer, lat. integrare

A INTEGRÁ ~éz tranz. 1) A face să se integreze; a încorpora. 2) mat. (funcții) A supune unui calcul integral. [Sil. -te-gra] /<fr. intégrer, lat. integrare

*integréz v. tr. (lat. integro, -áre, a restabili, a înoi). Mat. Determin integrala uneĭ cantitățĭ diferențiale: a integra o funcțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

integrát adj. m., pl. integráți; f. sg. integrátă, pl. integráte

integrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 integreáză

integrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. integréz, 3 sg. și pl. integreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTEGRÁ vb. a v. îngloba.

INTEGRA vb. a include, a introduce, a încorpora, a îngloba. (A ~ ceva în masa unei substanțe.)

A integra ≠ a dezintegra

Intrare: integrat (adj.)
integrat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • integrat
  • integratul
  • integratu‑
  • integra
  • integrata
plural
  • integrați
  • integrații
  • integrate
  • integratele
genitiv-dativ singular
  • integrat
  • integratului
  • integrate
  • integratei
plural
  • integrați
  • integraților
  • integrate
  • integratelor
vocativ singular
plural
Intrare: integrat (s.n.)
integrat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • integrat
  • integratul
  • integratu‑
plural
  • integrate
  • integratele
genitiv-dativ singular
  • integrat
  • integratului
plural
  • integrate
  • integratelor
vocativ singular
plural
Intrare: integra
  • silabație: in-te-gra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • integra
  • integrare
  • integrat
  • integratu‑
  • integrând
  • integrându‑
singular plural
  • integrea
  • integrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • integrez
(să)
  • integrez
  • integram
  • integrai
  • integrasem
a II-a (tu)
  • integrezi
(să)
  • integrezi
  • integrai
  • integrași
  • integraseși
a III-a (el, ea)
  • integrea
(să)
  • integreze
  • integra
  • integră
  • integrase
plural I (noi)
  • integrăm
(să)
  • integrăm
  • integram
  • integrarăm
  • integraserăm
  • integrasem
a II-a (voi)
  • integrați
(să)
  • integrați
  • integrați
  • integrarăți
  • integraserăți
  • integraseți
a III-a (ei, ele)
  • integrea
(să)
  • integreze
  • integrau
  • integra
  • integraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

integrat (adj.)

etimologie:

integrat (s.n.)

  • 1. electronică (în) sintagmă (Circuit integrat) Microcircuit în care un număr de elemente de circuit sunt asociate inseparabil și interconectate electric astfel încât, pentru specificare, testare, întreținere și vânzare, formează un tot indivizibil.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere electronică (Circuit integrat) Circuit cu multe elemente active și pasive, realizat pe o placă subțire de siliciu.
    surse: MDN '00

etimologie:

integra

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: include introduce încorpora îngloba antonime: dezintegra un exemplu
    exemple
    • Fapte care se integrau în pagini de istorie. CAMIL PETRESCU, P. V. 13.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv matematică A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • diferențiere A găsi integrala unei cantități diferențiale.
      surse: DN
    • 2.1. A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: