2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

intabulament n. partea edificiului peste care e așezat o coloană sau un pilastru: statue așezate pe intabulamentele columnelor OD.

*intabulamént n., pl. e (lat. in-, în, și tabulamentum, pardoseală, d. tábula, tablă; fr. entablement). Arh. Partea de sus și în relief a caseĭ și pe care se sprijină marginile acoperemîntuluĭ. V. cosoroabă.

întabulament sn vz antablament


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intabulamént s. n., pl. intabulaménte

intabulamént s. n., pl. intabulaménte

Intrare: intabulament
intabulament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intabulament
  • intabulamentul
  • intabulamentu‑
plural
  • intabulamente
  • intabulamentele
genitiv-dativ singular
  • intabulament
  • intabulamentului
plural
  • intabulamente
  • intabulamentelor
vocativ singular
plural
Intrare: întabulament
întabulament
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)