9 definiții pentru antablament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antablamént sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr entablement] Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcții, care susține acoperișul.

ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor de fațadă sau a coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – Din fr. entablement.

ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – Din fr. entablement.

ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – După fr. entablement.

ANTABLAMÉNT s.n. Porțiune de zidărie așezată la partea superioară a unui zid sau deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul. [Pl. -te, -turi. / < fr. entablement].

ANTABLAMÉNT s. n. element de arhitectură compus din arhitravă, friză și cornișă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul. (< fr. entablement)

ANTABLAMÉNT ~e n. Element de arhitectură care susține acoperișul unei construcții. [Sil. -ta-bla-] /<fr. entablement


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antablamént (-ta-bla-) s. n., pl. antablaménte

antablamént s. n. (sil. -bla-), pl. antablaménte

Intrare: antablament
antablament1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: an-ta-bla-ment
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antablament
  • antablamentul
  • antablamentu‑
plural
  • antablamente
  • antablamentele
genitiv-dativ singular
  • antablament
  • antablamentului
plural
  • antablamente
  • antablamentelor
vocativ singular
plural
antablament2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antablament
  • antablamentul
  • antablamentu‑
plural
  • antablamenturi
  • antablamenturile
genitiv-dativ singular
  • antablament
  • antablamentului
plural
  • antablamenturi
  • antablamenturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antablament

  • 1. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor de fațadă sau a coloanelor unei construcții, care susține acoperișul.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: