2 intrări

school Articole pe această temă:

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTRUCTÍV, -Ă, instructivi, -e, adj. Care instruiește; plin de învățăminte, de informații utile. – Din fr. instructif.

instructiv, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 21 / Pl: ~i, ~e / E: fr instructif] 1 Care instruiește. 2 Plin de informații utile. 3 Din care se poate învăța.

INSTRUCTÍV, -Ă, instructivi, -e, adj. Care instruiește; plin de învățăminte, de informații utile; din care poți învăța. – Din fr. instructif.

INSTRUCTÍV, -Ă, instructivi, -e, adj. Care instruiește, învață, dă cunoștințe; care este plin de învățăminte. Conferință instructivă.Un bogat material instructiv, redactat într-o formă vie. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/1. Mulțumesc pentru Posthandbuch. E o prețioasă publicație instructivă. CARAGIALE, O. VII 166.

INSTRUCTÍV, -Ă adj. Care instruește; plin de învățăminte. [< fr. instructif].

INSTRUCTÍV, -Ă adj. care instruiește; plin de învățăminte. (< fr. instructif)

INSTRUCTÍV ~ă (~i, ~e) Care instruiește; cu caracter de instrucție. [Sil. in-struc-] /<fr. instructif

instructiv a. care instruiește: lectură instructivă.

*instructív, -ă adj. (fr. instructif, d. lat. instructus, part. d. instrúere, a instrui). Care servește la instrucțiune: conversațiune, lectură instructivă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instructív adj. m., pl. instructívi; f. instructívă, pl. instructíve

instructív adj. m., pl. instructívi; f. sg. instructívă, pl. instructíve

instructív-educatív adj. m., pl. instructív-educatívi; f. instructív-educatívă, pl. instructív-educatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSTRUCTIV adj. educativ, moralizator, (înv.) învățător. (Scriere cu conținut ~.)

Intrare: instructiv
instructiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instructiv
  • instructivul
  • instructivu‑
  • instructi
  • instructiva
plural
  • instructivi
  • instructivii
  • instructive
  • instructivele
genitiv-dativ singular
  • instructiv
  • instructivului
  • instructive
  • instructivei
plural
  • instructivi
  • instructivilor
  • instructive
  • instructivelor
vocativ singular
plural
Intrare: instructiv-educativ
instructiv-educativ adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instructiv-educativ
  • instructiv-educativul
  • instructiv-educati
  • instructiv-educativa
plural
  • instructiv-educativi
  • instructiv-educativii
  • instructiv-educative
  • instructiv-educativele
genitiv-dativ singular
  • instructiv-educativ
  • instructiv-educativului
  • instructiv-educative
  • instructiv-educativei
plural
  • instructiv-educativi
  • instructiv-educativilor
  • instructiv-educative
  • instructiv-educativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

instructiv

  • 1. Care instruiește; plin de învățăminte, de informații utile.
    exemple
    • Conferință instructivă.
      surse: DLRLC
    • Un bogat material instructiv, redactat într-o formă vie. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/1.
      surse: DLRLC
    • Mulțumesc pentru Posthandbuch. E o prețioasă publicație instructivă. CARAGIALE, O. VII 166.
      surse: DLRLC

etimologie: