17 definiții pentru institui institua


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

institui vt [At: NEGRUZZI, S. I, 304 / V: (cscj) ~ua / Pzi: institui / E: fr instituer, lat instituo, -ere] 1-2 A înființa (prin lege). 3 A numi pe cineva într-o funcție. 4 (Jur) A desemna pe cineva drept moștenitor.

INSTITUÍ, instítui, vb. IV. Tranz. A înființa, a întemeia, a funda (prin lege); a stabili. – Din fr. instituer, lat. instituere.

INSTITUÍ, instítui, vb. IV. Tranz. A înființa, a întemeia, a funda (prin lege); a stabili, a alcătui1. – Din fr. instituer, lat. instituere.

INSTITUÍ, instítui, vb. IV. Tranz. A înființa, a forma, a întemeia. Ministerul a instituit o comisie.Nicolae Bălcescu... ceru să instituie în cazarmă o școală pentru soldați, unde însuși fu învățător. ODOBESCU, S. III 491. ◊ Refl. pas. S-a instituit un premiu de 300 de galbeni pentru cel care va prinde pe Horia. IST. R.P.R. 277. Crearea unei administrațiuni centrale a bunurilor mănăstirești, care s-a instituit. ODOBESCU, S. II 38.

INSTITUÍ vb. IV. tr. A înființa, a stabili, a întemeia. [P.i. instítui, 3,6 -ie. / < fr. instituer, cf. lat. instituere].

INSTITUÍ vb. tr. a înființa, a organiza, a stabili, a întemeia. (< fr. instituer, lat. instituere)

A INSTITUÍ instítui tranz. (întreprinderi, asociații, societăți, teorii etc.) A organiza pe un principiu nou (în mod oficial); a stabili; a constitui (prin lege). [Sil. in-sti-] /<fr. instituer, lat. instituere

instituì 1. a face ceva nou, a stabili: a institui o serbare; 2. a stabili în funcțiune; 3. a numi moștenitor prin testament.

*instítuĭ și -ĭésc, a v. tr. (lat. institúere, d. statúere, a hotărî. – Se conj. ca constituĭ). Stabilesc, creez, înființez: a institui o școală. Stabilesc în funcțiune, așez, pun. Instituĭ un moștenitor, îl numesc pin testament.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. instítui, 3 instítuie, imperf. 3 sg. instituiá; conj. prez. 3 să instítuie

instituí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. instítui, 3 sg. și pl. instítuie, imperf. 3 sg. instituiá

institui (ind. prez. 1 sg. institui, 3 sg. și pl. instituie)

instituiu, -ui 2, -ue 3, -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSTITUÍ vb. 1. v. constitui. 2. a fixa, a hotărî, a întocmi, a orândui, a rândui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 3. a face, a stabili. (A ~ legi.) 4. a introduce, a stabili. (A ~ o anumită practică.) 5. v. proclama. 6. v. înființa.

INSTITUI vb. 1. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a înființa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie specială.) 2. a fixa, a hotărî, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.)3. a face, a stabili. (A ~ legi.) 4. a introduce, a stabili. (A ~ o anumită practică.) 5. a proclama. (A ~ republica.) 6. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a înființa, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ un așezămînt, o societate culturală.)

A institui ≠ a lichida, a suprima

Intrare: institui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • institui
  • instituire
  • instituit
  • instituitu‑
  • instituind
  • instituindu‑
singular plural
  • instituie
  • instituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • institui
(să)
  • institui
  • instituiam
  • instituii
  • instituisem
a II-a (tu)
  • institui
(să)
  • institui
  • instituiai
  • instituiși
  • instituiseși
a III-a (el, ea)
  • instituie
(să)
  • instituie
  • instituia
  • institui
  • instituise
plural I (noi)
  • instituim
(să)
  • instituim
  • instituiam
  • instituirăm
  • instituiserăm
  • instituisem
a II-a (voi)
  • instituiți
(să)
  • instituiți
  • instituiați
  • instituirăți
  • instituiserăți
  • instituiseți
a III-a (ei, ele)
  • instituie
(să)
  • instituie
  • instituiau
  • institui
  • instituiseră
institua
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

institui institua

  • 1. A înființa, a întemeia, a funda (prin lege).
    exemple
    • Ministerul a instituit o comisie.
      surse: DLRLC
    • Nicolae Bălcescu... ceru să instituie în cazarmă o școală pentru soldați, unde însuși fu învățător. ODOBESCU, S. III 491.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv S-a instituit un premiu de 300 de galbeni pentru cel care va prinde pe Horia. IST. R.P.R. 277.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Crearea unei administrațiuni centrale a bunurilor mănăstirești, care s-a instituit. ODOBESCU, S. II 38.
      surse: DLRLC

etimologie: