2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSPIRÁT, -Ă, inspirați, -te, adj. Cuprins, pătruns de inspirație (2). ◊ Expr. A fi bine (sau rău) inspirat = a avea o idee, o inițiativă, bună sau rea. – V. inspira. Cf. fr. inspiré.

INSPIRÁT, -Ă, inspirați, -te, adj. Cuprins, pătruns de inspirație (2). ◊ Expr. A fi bine (sau rău) inspirat = a avea o idee, o inițiativă, bună sau rea. – V. inspira. Cf. fr. inspiré.

inspirat, ~ă [At: ANATOMIA, 80 / Pl: ~ați, ~e / E: inspira] 1 a (Fzl; d. aer) Inhalat în plămâni. 2 a (D. persoane) Care a primit inspirație. 3 a Căreia i s-a sugerat o idee, un sentiment, o acțiune, o atitudine etc. 4 a (D. creații ale spiritului) Făcut cu ajutorul unei sugestii. 5 a (D. persoane; pex d. acțiuni ale lor) Care acționează în urma unui îndemn lăuntric. 6-7 smf, a (Persoană) stăpânită de entuziasmul creației artistice. 8-9 smf, a (Persoană) care poate comunica spiritual cu divinitatea. 10 a (D. creații ale spiritului, opere de artă) Care are o înaltă valoare estetică. 11 av (Îe) A fi (bine) ~ A avea o idee, o inițiativă bună.

INSPIRÁT, -Ă, inspirați, -te, adj. Stăpînit, cuprins de un entuziasm creator, de avîntul creației (îndeosebi artistice), pătruns de inspirație1. Cuvîntul tău sincer, vocea ta inspirată, simplitatea și puterea graiului tău sufletesc i-au răzvrătit. ARGHEZI, P. T. 65. Un vers, și-apoi să mă înec în Lethe – Dar e-n zadar! Azi nu sînt inspirat. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 86. A fost, fără îndoială, un vînător inspirat... artistul subt a cărui daltă s-a mlădiit statua Dianei. ODOBESCU, S. III 55. ◊ Expr. A fi bine inspirat = a avea o idee bună, a se orienta just.

INSPIRÁT, -Ă adj. Cuprins de inspirație (2). ◊ A fi bine inspirat = a avea o idee bună. [< inspira].

INSPIRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A INSPIRA și A SE INSPIRA. 2) Care este cuprins de inspirație; stăpânit de un puternic avânt creator. /v. a (se) inspira

inspirat a. care a primit inspirațiune: poet, profet inspirat.

*inspirát, -ă adj. și s. Care a primit o inspirațiune: poet, profet inspirat. Rezultat din inspirațiune: versurĭ inspirate.

INSPIRÁ, inspír, vb. I. 1. Intranz. A inhala aer în plămâni. 2. Tranz. Fig. A provoca cuiva un anumit gând, un anumit sentiment etc.; a sugera. ♦ Spec. A provoca cuiva avântul creației artistice. 3. Refl. Fig. (Cu determinări introduse prin prep. „din”, „de la”) A lua idei, sugestii de undeva sau de la cineva; a se orienta, a se ghida, a se conduce după... – Din fr. inspirer, lat. inspirare.

inspira [At: ANATOMIA, 85 / V: (rar) în~ / Pzi: ~pir, (înv) ~rez / E: lat inspiro, -are, fr inspirer] 1 vi (Fzl) A inhala aer în plămâni. 2-4 vt (Fig) A face să se nască în conștiința cuiva (un gând,) (un sentiment sau) o hotărâre Si: a sugera. 5 vt (Spc) A determina la cineva avântul creației. 6 vr A primi un impuls pentru o anumită creație. 7 vr (Fig; udp „din”, „de la”) A se ghida după... 8 vr (Irn; udp „din”, „de la”) A copia din...

INSPIRÁ, inspír, vb. I. 1. Intranz. A inhala aer în plămâni. 2. Tranz. Fig. A face să se nască în conștiința cuiva un gând, un sentiment, o hotărâre; a sugera. ♦ Spec. A provoca cuiva avântul creației artistice; a insufla (2). 3. Refl. Fig. (Cu determinări introduse prin prep. „din”, „de la”) A-și găsi un izvor de inspirație (2) în...; a se orienta, a se ghida, a se conduce după... – Din fr. inspirer, lat. inspirare.

INSPIRÁ1, inspír, vb. I. 1. Tranz. A provoca o inspirație1, a face să se nască în conștiința cuiva un gînd, un sentiment, o hotărîre, un impuls, un anumit fel de a acționa, de a gîndi; a insufla (2). Dacă n-ar fi la mijloc seriozitatea și solemnitatea sentimentului ce mi-ați inspirat, ar trebui să rîd. GALACTION, O. I 335. O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi. EMINESCU, O. I 120. Tînăr, vesel și, încă de atunci, cunoscut prin farmecul... muzei ce-l inspiră. ODOBESCU, S. III 21. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «din», «de la») A-și găsi un izvor de inspirație în...; a lua pildă, învățătură; a se orienta, a se conduce după... Ceaikovski... s-a inspirat din muzica populară rusă. STANCU, U.R.S.S. 86. Conu Leonida cunoaște istoria contemporană a Europei, din care se inspiră în concepțiile sale politice generale și în cele cu privire la patria sa. IBRĂILEANU, S. 70.

INSPIRÁ2, inspír, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A trage, a inhala aer în plămîni. Cantitatea totală de aer pe care omul o poate inspira în timpul celei mai profunde inspirații constituie capacitatea vitală a plămînilor. ANATOMIA 85.

INSPIRÁ vb. I. 1. tr. A trage aer în plămâni. 2. tr. (Fig.) A face să se nască, să pătrundă în mintea, în sufletul cuiva (un sentiment, o idee etc.); a sugera. 3. refl. A lua anumite idei, informații etc. dintr-un anumit loc. [P.i. inspír. / < fr. inspirer, it., lat. inspirare].

INSPIRÁ vb. I. tr. 1. a trage aer în plămâni. 2. (fig.) a stârni, a provoca în mintea, în sufletul cuiva un sentiment, o idee etc.; a sugera, a însufleți. II. refl. a lua anumite idei, informații etc. dintr-o anumită sursă. (< fr. /s’/inspirer, lat. inspirare)

A INSPIRÁ inspír tranz. 1) (aer) A trage în plămâni în procesul respirației; a inhala; a aspira. 2) (gânduri, sentimente, idei etc.) A face să apară în minte; a insufla. [Sil. in-spi-] /<fr. inspirer, lat. inspirare

A SE INSPIRÁ mă inspír intranz. A împrumuta gânduri, idei, mijloace de expresie, elemente, folosindu-le în procesul de elaborare a unei opere; a lua în calitate de izvor de inspirație. [Sil. in-spi-] /<fr. inspirer, lat. inspirare

inspirà v. 1. a face să intre aerul în plămâni; 2. fig. a face să nască o cugetare, un sentiment: inspirați copiilor iubirea muncii; 3. a da entuziasm: vederea oceanului mă inspiră; 4. a primi inspirațiuni.

*inspír, a v. tr. (lat. in-spiro, -áre. V. a-spir, suspin). Suflu ca să intre în pept: a inspira aer în peptu unuĭ om scăpat de la înec. Fig. Însuflu. Fac să se nască un sentiment, o cugetare, un plan: a inspira copiilor ĭubirea de muncă, de adevăr, de patrie. Entusiazmez: călătoriile mă inspiră. V. refl. Îmĭ ĭaŭ ideĭ: poetu se inspiră din singurătate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inspirát adj. m., pl. inspiráți; f. sg. inspirátă, pl. inspiráte

inspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 inspíră

arată toate definițiile

Intrare: inspirat
inspirat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inspirat
  • inspiratul
  • inspiratu‑
  • inspira
  • inspirata
plural
  • inspirați
  • inspirații
  • inspirate
  • inspiratele
genitiv-dativ singular
  • inspirat
  • inspiratului
  • inspirate
  • inspiratei
plural
  • inspirați
  • inspiraților
  • inspirate
  • inspiratelor
vocativ singular
plural
Intrare: inspira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inspira
  • inspirare
  • inspirat
  • inspiratu‑
  • inspirând
  • inspirându‑
singular plural
  • inspi
  • inspirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inspir
(să)
  • inspir
  • inspiram
  • inspirai
  • inspirasem
a II-a (tu)
  • inspiri
(să)
  • inspiri
  • inspirai
  • inspirași
  • inspiraseși
a III-a (el, ea)
  • inspi
(să)
  • inspire
  • inspira
  • inspiră
  • inspirase
plural I (noi)
  • inspirăm
(să)
  • inspirăm
  • inspiram
  • inspirarăm
  • inspiraserăm
  • inspirasem
a II-a (voi)
  • inspirați
(să)
  • inspirați
  • inspirați
  • inspirarăți
  • inspiraserăți
  • inspiraseți
a III-a (ei, ele)
  • inspi
(să)
  • inspire
  • inspirau
  • inspira
  • inspiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inspirat

  • 1. Cuprins, pătruns de inspirație (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: iluminat (adj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cuvîntul tău sincer, vocea ta inspirată, simplitatea și puterea graiului tău sufletesc i-au răzvrătit. ARGHEZI, P. T. 65.
      surse: DLRLC
    • Un vers, și-apoi să mă înec în Lethe – Dar e-n zadar! Azi nu sînt inspirat. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 86.
      surse: DLRLC
    • A fost, fără îndoială, un vînător inspirat... artistul subt a cărui daltă s-a mlădiit statua Dianei. ODOBESCU, S. III 55.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A fi bine (sau rău) inspirat = a avea o idee, o inițiativă, bună sau rea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

inspira

  • 1. intranzitiv A inhala aer în plămâni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aspira inhala trage attach_file un exemplu
    exemple
    • Cantitatea totală de aer pe care omul o poate inspira în timpul celei mai profunde inspirații constituie capacitatea vitală a plămînilor. ANATOMIA 85.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A provoca cuiva un anumit gând, un anumit sentiment etc.; a insufla (2.).
    exemple
    • Dacă n-ar fi la mijloc seriozitatea și solemnitatea sentimentului ce mi-ați inspirat, ar trebui să rîd. GALACTION, O. I 335.
      surse: DLRLC
    • O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi. EMINESCU, O. I 120.
      surse: DLRLC
    • Tînăr, vesel și, încă de atunci, cunoscut prin farmecul... muzei ce-l inspiră. ODOBESCU, S. III 21.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin specializare A provoca cuiva avântul creației artistice.
      surse: DEX '09
  • 3. reflexiv figurat (Cu determinări introduse prin prepozițiile „din”, „de la”) A lua idei, sugestii de undeva sau de la cineva; a se orienta, a se ghida, a se conduce după...
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ceaikovski... s-a inspirat din muzica populară rusă. STANCU, U.R.S.S. 86.
      surse: DLRLC
    • Conu Leonida cunoaște istoria contemporană a Europei, din care se inspiră în concepțiile sale politice generale și în cele cu privire la patria sa. IBRĂILEANU, S. 70.
      surse: DLRLC

etimologie: