20 de definiții pentru inspirație inspirăciune inspirațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSPIRÁȚIE, inspirații, s. f. 1. Inhalare a aerului în plămâni, primul timp al respirației. 2. Fig. Stare de tensiune creatoare, forță creatoare. 3. Fig. Gând, idee spontană. [Var.: inspirațiúne s. f.] – Din fr. inspiration, lat. inspiratio.

inspirație sf [At: GHICA, S. 43 / V: (înv) ~iune, ~răciune / Pl: ~ii / E: lat inspiratio, -onis, fr inspiration] 1 (Fzl) Inhalare a aerului în plămâni, primul timp al respirației. 2 Influență. 3 Îndemn lăuntric. 4 (Fig) Entuziasm creator. 5 Complex de idei creatoare. 6 (Fig) Idee, soluție apărută pe neașteptate în conștiință.

INSPIRÁȚIE, inspirații, s. f. 1. Inhalare a aerului în plămâni, primul timp al respirației. 2. Fig. Avânt, forță, entuziasm creator; complex de idei creatoare, stare de maximă tensiune creatoare. 3. Fig. Idee, soluție apărută pe neașteptate în conștiință. [Var.: inspirațiúne s. f.] – Din fr. inspiration, lat. inspiratia.

INSPIRÁȚIE1, inspirații, s. f. 1. Avînt, forță, entuziasm creator (mai ales în activitatea artistică), complex de idei creatoare provocat de un fapt, de o împrejurare sau de o persoană. O artă cu rădăcini în inspirația populară devine un bun comun al maselor de pretutindeni. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 1/5. Stingea lampa, aștepta prin întuneric inspirația, înjgheba cîte un vers în cap. REBREANU, I. 62. Persoană cu inspirații artistice era numai domnița Ralu, fata cea mai mică a lui Caragea. GHICA, S. 43. 2. Gînd, idee, soluție apărută pe neașteptate în conștiință. Poate am avut o fericită inspirație. Aș fi regretat toată viața, dacă nu aș fi încercat și acest ultim mijloc. C. PETRESCU, C. V. 336. Își blestema în gînd inspirația nenorocită de-a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. REBREANU, R. II 47. Mario, mă iubești tu? – Dar dacă nu m-ar chema Maria? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții. EMINESCU, N. 82. – Variantă: (învechit) inspirațiúne (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S. I 199) s. f.

INSPIRÁȚIE2, inspirații, s. f. Primul timp al respirației, constînd în tragerea aerului în plămîni.

INSPIRÁȚIE s.f. 1. Tragere, inhalare, introducere a aerului în plămâni. 2. (Fig.) Facultatea creatoare, spontană a inteligenței umane. ♦ Avânt, entuziasm, forță creatoare. 3. (Fig.) Gând, idee apărută spontan. [Gen. -iei, var. inspirațiune s.f. / cf. fr. inspiration, lat. inspiratio].

INSPIRÁȚIE s. f. 1. inhalare a aerului în plămâni. 2. facultate creatoare, spontană a inteligenței umane. ◊ avânt, entuziasm, forță creatoare. 3. (fig.) idee (salvatoare) apărută spontan în conștiință. (< fr. inspiration, lat. inspiratio)

INSPIRÁȚIE ~i f. 1) (în opoziție cu expirație) Fază a respirației constând în introducerea aerului în plămâni; inhalare a aerului în plămâni. 2) Stare psihică ce contribuie în cel mai înalt grad la crearea unor bunuri spirituale; forță lăuntrică creatoare; avânt. 3) Idee apărută spontan în conștiință. [G.-D. inspirației] /<fr. inspiration, lat. inspiratio, ~onis[1]

  1. Var. inspirațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INSPIRAȚIÚNE s. f. v. inspirație.

INSPIRAȚIÚNE s. f. v. inspirație.

inspirațiune sf vz inspirație

inspirăciune sf vz inspirație

INSPIRAȚIÚNE s. f. v. inspirație1.

INSPIRAȚIÚNE s.f. v. inspirație.

inspirați(un)e f. 1. intrarea aerului în plămâni; 2. acțiunea de a face să nască o cugetare; 3. sentiment, cugetare ce însuflețește pe poet, pe artist; 4. starea sufletului inspirat de divinitate: inspirațiunea profetică.

*inspirațiúne f. (lat. inspirátio, -ónis). Intrarea aeruluĭ în plămînĭ. Fig. Sfat, sugestiune: a lucra pin inspirațiunea cuĭva. Starea sufletuluĭ aflat supt influența directă a uneĭ puterĭ supranaturale: inspirațiune profetică. Entusiazm creator, dezlegarea imediată a uneĭ probleme mult timp cugetate: poet plin de inspirațiune. Lucru inspirat: inspirațiunile genĭuluĭ. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inspiráție (-ți-e) s. f., art. inspiráția (-ți-a), g.-d. art. inspiráției; pl. inspiráții, art. inspiráțiile (-ți-i-)

inspiráție s. f. (sil. -ți-e), art. inspiráția (sil. -ți-a), g.-d. art. inspiráției; pl. inspiráții, art. inspiráțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. inspirațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

inspiráție, inspirații s. f. 1. Tragere, inhalare de aer în piept. 2. Fig. Sfat, sugestie; avânt, entuziasm creator. 3. Fig. Insuflare, idee apărută pe neașteptate în conștiință. ♦ (Bis.) Insuflarea adevărurilor de credință, calea sau mijlocul prin care Dumnezeu, prin Duhul Sfânt își face cunoscute voia Sa și adevărurile Sale mântuitoare, indicând persoanelor alese ideile sau chiar cuvintele care trebuie spuse sau scrise pentru a fi cunoscute de oameni. [Var. inspirațiúne s. f.] – Din inspira.

MENS DIVINIOR (lat.) spirit divin (inspirație divină) – Horațiu, „Satirae”, I, 4, 43. Inspirația este o condiție indispensabilă creației poetice.

Intrare: inspirație
inspirație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inspirație
  • inspirația
plural
  • inspirații
  • inspirațiile
genitiv-dativ singular
  • inspirații
  • inspirației
plural
  • inspirații
  • inspirațiilor
vocativ singular
plural
inspirăciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
inspirațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inspirațiune
  • inspirațiunea
plural
  • inspirațiuni
  • inspirațiunile
genitiv-dativ singular
  • inspirațiuni
  • inspirațiunii
plural
  • inspirațiuni
  • inspirațiunilor
vocativ singular
plural

inspirație inspirăciune inspirațiune

  • 1. Inhalare a aerului în plămâni, primul timp al respirației.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: inhalare
  • 2. figurat Stare de tensiune creatoare, forță creatoare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • O artă cu rădăcini în inspirația populară devine un bun comun al maselor de pretutindeni. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 1/5.
      surse: DLRLC
    • Stingea lampa, aștepta prin întuneric inspirația, înjgheba cîte un vers în cap. REBREANU, I. 62.
      surse: DLRLC
    • Persoană cu inspirații artistice era numai domnița Ralu, fata cea mai mică a lui Caragea. GHICA, S. 43.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Gând, idee spontană.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: gând idee 3 exemple
    exemple
    • Poate am avut o fericită inspirație. Aș fi regretat toată viața, dacă nu aș fi încercat și acest ultim mijloc. C. PETRESCU, C. V. 336.
      surse: DLRLC
    • Își blestema în gînd inspirația nenorocită de-a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. REBREANU, R. II 47.
      surse: DLRLC
    • Mario, mă iubești tu? – Dar dacă nu m-ar chema Maria? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții. EMINESCU, N. 82.
      surse: DLRLC

etimologie: