20 de definiții pentru inscripție inscripțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSCRÍPȚIE, inscripții, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat sau sculptat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2. Înscriere, înregistrare, înmatriculare. [Var.: inscripțiúne s. f.] – Din fr. inscription, lat. inscriptio, -onis.

inscripție sf [At: (a. 1817) URICARIUL, IV, 303/3 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat inscriptio, -onis, fr inscription] 1 Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2 (Rar) Înscriere. 3 (Jur; îs) ~ ipotecară Menționare a unei ipoteci în registre speciale.

INSCRÍPȚIE, inscripții, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2. (Rar) Înscriere, înregistrare, înmatriculare. [Var.: (înv.) inscripțiúne s. f.] – Din fr. inscription, lat. inscriptio, -onis.

INSCRÍPȚIE, inscripții, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, care conține un nume, un amănunt, o dată, relatarea unui eveniment etc. Moneta era de aur, pe o parte avea inscripția Gloria, pe cealaltă parte Constantin. GALACTION, O. I 123. Pe placa de marmură, frumos șlefuită, era... următoarea inscripție... ANGHEL, PR. 138. Inscripțiile romane sînt singurul izvor istoric ce avem pentru petrecerea coloniilor romane în Dacia, în veacurile cele dintîi ale strămutării lor. BĂLCESCU, O. I 65. 2. (Neobișnuit) Înscriere, înregistrare, înmatriculare. Platamonu... a profitat că fiul său trebuie să se prezinte să-și facă inscripțiile la Universitate, și l-a însoțit. REBREANU, R. I 189. – Variantă: (învechit) inscripțiúne (pronunțat -ți-u-) (GHICA, S. 162) s. f.

INSCRÍPȚIE s.f. 1. Text scurt gravat pe o piatră, pe o monedă etc. pentru a consacra un fapt oarecare. 2. (Rar) Înscriere, înregistrare. [Pron. -ți-e-, var. inscripțiune s.f. / cf. fr. inscription, lat. inscriptio].

INSCRÍPȚIE s. f. text gravat sau sculptat pe o piatră, pe o monedă etc. (< fr. inscription, lat. inscriptio)

INSCRÍPȚIE ~i f. Text scurt, gravat sau scris pe un obiect, pentru a păstra o amintire, a consemna o dată sau a indica destinația. [G.-D. inscripției; Sil. in-scrip-ți-e] /<fr. inscription, lat. inscriptio, ~onis[1]

  1. Var. inscripțiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INSCRIPȚIÚNE s. f. v. inscripție.

INSCRIPȚIÚNE s. f. v. inscripție.

INSCRIPȚIÚNE s.f. v. inscripție.

inscripți(un)e f. 1. caractere scrise pe un monument, pe o monedă sau medalie; 2. înscrierea studenților în registrul unei Facultăți.

*inscripțiúne f. (lat. in-scríptio, -ónis, d. in-scribere, a înscrie, a scrie pe). Acțiunea de a înscrie, înscriere. Cuvinte, fraze scrise pe un monument, o medalie ș. a.: epigrafia e știința inscripțiunilor. – Și -ípție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inscrípție (text gravat) (-ți-e) s. f., art. inscrípția (-ți-a), g.-d. art. inscrípției; pl. inscrípții, art. inscrípțiile (-ți-i-)

inscrípție s. f. (sil. -ți-e), art. inscrípția (sil. -ți-a), g.-d. art. inscrípției; pl. inscrípții, art. inscrípțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. inscripțiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

*inscripțiúne (înscriere, înregistrare) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. inscripțiúnii; pl. inscripțiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSCRÍPȚIE s. (înv. și reg.) scriptură, (înv.) semn. (O ~ tăiată în piatră.)[1]

  1. Var. inscripțiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INSCRÍPȚIE s. v. înmatriculare, înregistrare, înscriere.[1]

  1. Var. inscripțiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INSCRIPȚIE s. (înv. și reg.) scriptură, (înv.) semn. (O ~ tăiată în piatră.)

inscripție s. v. ÎNMATRICULARE. ÎNREGISTRARE. ÎNSCRIERE.

Intrare: inscripție
inscripție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inscripție
  • inscripția
plural
  • inscripții
  • inscripțiile
genitiv-dativ singular
  • inscripții
  • inscripției
plural
  • inscripții
  • inscripțiilor
vocativ singular
plural
inscripțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inscripțiune
  • inscripțiunea
plural
  • inscripțiuni
  • inscripțiunile
genitiv-dativ singular
  • inscripțiuni
  • inscripțiunii
plural
  • inscripțiuni
  • inscripțiunilor
vocativ singular
plural

inscripție inscripțiune

  • 1. Text scurt, de obicei gravat sau sculptat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: scriptură semn attach_file 3 exemple
    exemple
    • Moneta era de aur, pe o parte avea inscripția Gloria, pe cealaltă parte Constantin. GALACTION, O. I 123.
      surse: DLRLC
    • Pe placa de marmură, frumos șlefuită, era... următoarea inscripție... ANGHEL, PR. 138.
      surse: DLRLC
    • Inscripțiile romane sînt singurul izvor istoric ce avem pentru petrecerea coloniilor romane în Dacia, în veacurile cele dintîi ale strămutării lor. BĂLCESCU, O. I 65.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Platamonu... a profitat că fiul său trebuie să se prezinte să-și facă inscripțiile la Universitate, și l-a însoțit. REBREANU, R. I 189.
      surse: DLRLC

etimologie: