2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inmatriculare sf vz înmatriculare

ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.

ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.

ÎNMATRICULÁRE, înmatriculări, s. f. Acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă. – V. înmatricula.

ÎNMATRICULÁRE, înmatriculări, s. f. Acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă. – V. înmatricula.

înmatricula vtr [At: DA ms / V: in~ / Pzi: ~lez / E: fr immatriculer] 1-2 (D. copiii de școală) A (se) înscrie în școală. 3-4 (D. recruți) A (se) înscrie în matricola unei unități militare. 5 vt (D. vehicule) A primi număr de înmatriculare și a putea circula.

înmatriculare sf [At: LEG. EC. PL. 216 / V: in~, (înv) ~ație / Pl: ~lări / E: înmatricula] 1 Înscriere a copiilor într-o școală Si: înmatriculat1 (1), înmatriculație 2 Primire a unui număr matricol Si: înmatriculat1 (2), înmatriculație (2). 3 Înscriere a unor recruți în matricola unei unități militare Si: înmatriculat1 (3), înmatriculație (3), (înv) matriculare. 4 Primire de către vehicule a unui număr de înmatriculare pentru a putea circula Si: înmatriculat1 (4), înmatriculație (4).

ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. A înscrie în matriculă.

ÎNMATRICULÁRE s. f. Acțiunea de a înmatricula; înscriere, trecere în matriculă. Înmatricularea școlarilor.

ÎNMATRICULÁ vb. I. tr. A înscrie într-o matriculă. [Cf. fr. immatriculer].

ÎNMATRICULÁRE s.f. Acțiunea de a înmatricula și rezultatul ei; înscriere în matriculă. [< înmatricula].

ÎNMATRICULÁ vb. tr. a înscrie într-o matriculă. (< fr. immatriculer, lat. immatriculare)

A ÎNMATRICULÁ ~éz tranz. (nume de persoane) A înscrie într-o matriculă; a trece într-o matriculă. [Sil. -ma-tri-cu-] /<fr. immatriculer, lat. immatriculare

înmatriculà v. a înscrie în ordine alfabetică sau numerică, într’o matriculă.

*imatriculéz v. tr. Înregistrez, înscriŭ în matriculă. – Și înmatriculez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 înmatriculeáză

înmatriculáre (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. înmatriculắrii; pl. înmatriculắri

înmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. înmatriculéz, 3 sg. și pl. înmatriculeáză

înmatriculáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. înmatriculării; pl. înmatriculări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNMATRICULÁ vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)

arată toate definițiile

Intrare: înmatricula
  • silabație: în-ma-tri- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmatricula
  • ‑nmatricula
  • înmatriculare
  • ‑nmatriculare
  • înmatriculat
  • ‑nmatriculat
  • înmatriculatu‑
  • ‑nmatriculatu‑
  • înmatriculând
  • ‑nmatriculând
  • înmatriculându‑
  • ‑nmatriculându‑
singular plural
  • înmatriculea
  • ‑nmatriculea
  • înmatriculați
  • ‑nmatriculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmatriculez
  • ‑nmatriculez
(să)
  • înmatriculez
  • ‑nmatriculez
  • înmatriculam
  • ‑nmatriculam
  • înmatriculai
  • ‑nmatriculai
  • înmatriculasem
  • ‑nmatriculasem
a II-a (tu)
  • înmatriculezi
  • ‑nmatriculezi
(să)
  • înmatriculezi
  • ‑nmatriculezi
  • înmatriculai
  • ‑nmatriculai
  • înmatriculași
  • ‑nmatriculași
  • înmatriculaseși
  • ‑nmatriculaseși
a III-a (el, ea)
  • înmatriculea
  • ‑nmatriculea
(să)
  • înmatriculeze
  • ‑nmatriculeze
  • înmatricula
  • ‑nmatricula
  • înmatriculă
  • ‑nmatriculă
  • înmatriculase
  • ‑nmatriculase
plural I (noi)
  • înmatriculăm
  • ‑nmatriculăm
(să)
  • înmatriculăm
  • ‑nmatriculăm
  • înmatriculam
  • ‑nmatriculam
  • înmatricularăm
  • ‑nmatricularăm
  • înmatriculaserăm
  • ‑nmatriculaserăm
  • înmatriculasem
  • ‑nmatriculasem
a II-a (voi)
  • înmatriculați
  • ‑nmatriculați
(să)
  • înmatriculați
  • ‑nmatriculați
  • înmatriculați
  • ‑nmatriculați
  • înmatricularăți
  • ‑nmatricularăți
  • înmatriculaserăți
  • ‑nmatriculaserăți
  • înmatriculaseți
  • ‑nmatriculaseți
a III-a (ei, ele)
  • înmatriculea
  • ‑nmatriculea
(să)
  • înmatriculeze
  • ‑nmatriculeze
  • înmatriculau
  • ‑nmatriculau
  • înmatricula
  • ‑nmatricula
  • înmatriculaseră
  • ‑nmatriculaseră
inmatricula
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înmatriculare
înmatriculare substantiv feminin
  • silabație: în-ma-tri- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmatriculare
  • ‑nmatriculare
  • înmatricularea
  • ‑nmatricularea
plural
  • înmatriculări
  • ‑nmatriculări
  • înmatriculările
  • ‑nmatriculările
genitiv-dativ singular
  • înmatriculări
  • ‑nmatriculări
  • înmatriculării
  • ‑nmatriculării
plural
  • înmatriculări
  • ‑nmatriculări
  • înmatriculărilor
  • ‑nmatriculărilor
vocativ singular
plural
inmatriculare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înmatricula înmatriculare înmatriculat inmatricula inmatriculare

etimologie:

înmatriculare inmatriculare

etimologie:

  • vezi înmatricula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN