înmatriculare sf [At: LEG. EC. PL. 216 / V: in~, (înv) ~ație / Pl: ~lări / E: înmatricula] 1 Înscriere a copiilor într-o școală Si: înmatriculat¹ (1), înmatriculație 2 Primire a unui număr matricol Si: înmatriculat¹ (2), înmatriculație (2). 3 Înscriere a unor recruți în matricola unei unități militare Si: înmatriculat¹ (3), înmatriculație (3), (înv) matriculare. 4 Primire de către vehicule a unui număr de înmatriculare pentru a putea circula Si: înmatriculat¹ (4), înmatriculație (4).