3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INIȚIÁT, -Ă, inițiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care posedă cunoștințe suficiente într-un domeniu; cunoscător. [Pr.: -ți-at] – V. iniția. Cf. fr. initié.

INIȚIÁT, -Ă, inițiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care posedă cunoștințe suficiente într-un domeniu; cunoscător. [Pr.: -ți-at] – V. iniția. Cf. fr. initié.

inițiat, ~ă [At: CARAGIALE, N. S. 30 / Pl: ~ați, ~e / E: iniția] 1-2 smf, a (Persoană) care posedă suficiente cunoștințe într-un domeniu. 3-4 smf, a (Persoană) documentată într-un domeniu de activitate secret. 5-6 smf, a (Persoană) primită în rândurile unui anumit cult. 7 a (D. o acțiune) Căreia i se pun bazele. 8 a (D. explozii, reacții) Declanșat.

INIȚIÁT, -Ă, inițiați, -te, adj. Care posedă cunoștințe într-un anumit domeniu; cunoscător, priceput. Să nu se crează de cătră public – mai puțin inițiat în ale mișcării literare – că ar fi în citațiunea de mai sus o falsificare. CARAGIALE, N. S. 30. ♦ (Substantivat) Persoană care a fost introdusă într-un domeniu de preocupări, într-o problemă etc. Nimeni, afară de cîțiva inițiați în secretul celor ce se puneau la cale, nu bănui nimic. CAMIL PETRESCU, O. II 307. – Pronunțat: -ți-at.

INIȚIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care a primit (primele) cunoștințe într-un domeniu (într-o religie, într-un cult secret, într-o știință etc.). [Pron. -ți-at. / < iniția].

INIȚIÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a primit (primele) cunoștințe într-un domeniu. (< iniția)

INIȚIÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care a beneficiat de cunoștințe (inițiale) într-un domeniu. /v. a (se) iniția

inițiat a. și m. cel admis la unele mistere.

*inițiát, -ă adj. și s. Care e în curent cu oare-care mistere, practice saŭ științe.

INIȚIÁ, inițiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) introduce într-un domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta primele cunoștințe. 2. Tranz. A face începutul, a pune bazele unei acțiuni, a organiza o mișcare, o activitate. [Pr.: -ți-a] – Din fr. initier, lat. initiare.

INIȚIÁ, inițiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) introduce într-un domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta primele cunoștințe. 2. Tranz. A face începutul, a pune bazele unei acțiuni, a organiza o mișcare, o activitate. [Pr.: -ți-a] – Din fr. initier, lat. initiare.

iniția [At: GHICA, S. 100 / Pzi: ~iez / E: fr initier, it iniziare] 1-4 vtr A (se) documenta într-un domeniu de activitate (nou sau) secret. 5 vt A pune bazele unei acțiuni. 6 vt A îndruma în practica unei religii. 7 vt (Pgn) A face cunoscute elementele esențiale ale unei discipline. 8 vt A primi pe cineva în rândul celor care practică un anumit cult. 9-10 vt A declanșa (o explozie sau) o reacție.

INIȚIÁ, inițiez, vb. I. Tranz. 1. A introduce pe cineva într-un domeniu de activitate în care n-a lucrat încă, a da cuiva primele noțiuni. V. instrui, învăța. Datoria lui e să mă inițieze în serviciul special al acelui județ dobrogean. SADOVEANU, P. M. 114. ◊ Refl. S-a inițiat repede în noua muncă. 2. A face începutul într-o acțiune, a organiza o mișcare, o activitate, o teorie, o doctrină. O muncă este științifică dacă inițiază doctrine, teorii. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 1/4. – Pronunțat: -ți-a.

INIȚIÁ vb. I. 1. tr. A primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. ♦ A îndruma în practica unei religii. 2. tr., refl. A da cuiva sau a căpăta cunoștințele necesare într-o știință, într-o artă, într-o meserie etc. 3. tr. A începe, a pune bazele unei activități etc. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. initier, it. iniziare, lat. initiare – a începe].

INIȚIÁ vb. I. tr. 1. a primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. ◊ a îndruma în practica unei religii. 2. a începe, a pune bazele unei activități etc. II. tr., refl. a da cuiva, a căpăta cunoștințele necesare într-o știință, artă, meserie etc. (< fr. initier, lat. initiare)

A INIȚIÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face să se inițieze. 2) (acțiuni, activități, mișcări etc.) A realiza punând bazele. [Sil. -ți-a] /<fr. initier, lat. initiare

A SE INIȚIÁ mă ~éz intranz. A acumula noțiunile inițiale (dintr-un domeniu de activitate). [Sil. -ți-a] /<fr. initier, lat. initiare

inițià v 1. a admite la cunoștința și la participarea misterelor unei religiuni, secretelor unei societăți; 2. a instrui, a pune în curent: a iniția în istorie.

*inițiéz v. tr. (lat. initiare, d. initium, început). Introduc în oare-care mistere ale vechilor religiunĭ, și astăzĭ în oare-care societățĭ secrete. Fig. Introduc pe cineva într’o știință, o artă, o profesiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inițiat (desp. -ți-at) adj. m., s. m., pl. inițiați; adj. f., s. f. iniția, pl. inițiate

inițiat (-ți-at) adj. m., s. m., pl. inițiați; adj. f., s. f. inițiată, pl. inițiate

inițiát adj. m., s. m. (sil. -ți-at), pl. inițiáți; f. sg. inițiátă, pl. inițiáte

iniția (a ~) (desp. -ți-a) vb., ind. prez. 1 sg. inițiez (desp. -ți-ez), 3 iniția, 1 pl. inițiem; conj. prez. 1 sg. să inițiez, 3 să inițieze; ger. inițiind (desp. -ți-ind)

iniția (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 inițiază, 1 pl. inițiem (-ți-em); conj. prez. 3 să inițieze; ger. inițiind (-ți-ind)

inițiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. inițiéz, 1 pl. inițiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. inițiéze; ger. inițiínd (sil. -ți-ind)

iniția (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. inițiază, 1 pl. inițiem, ger. inițiind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INIȚIÁ vb. 1. a începe. (A ~ o campanie.) 2. v. preconiza. 3. a călăuzi, a introduce. (A ~ pe cineva într-un domeniu.) 4. a (se) instrui, a (se) învăța. (A ~ într-o disciplină.)

INIȚIA vb. 1. a începe. (A ~ o campanie.) 2. a preconiza. (A ~ o nouă metodă.) 3. a călăuzi, a introduce. (A ~ pe cineva într-un domeniu.) 4. a (se) instrui, a (se) învăța. (A ~ într-o disciplină.)

Intrare: inițiat (adj.)
inițiat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-at info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inițiat
  • inițiatul
  • inițiatu‑
  • iniția
  • inițiata
plural
  • inițiați
  • inițiații
  • inițiate
  • inițiatele
genitiv-dativ singular
  • inițiat
  • inițiatului
  • inițiate
  • inițiatei
plural
  • inițiați
  • inițiaților
  • inițiate
  • inițiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: inițiat (s.m.)
inițiat2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: -ți-at info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inițiat
  • inițiatul
  • inițiatu‑
plural
  • inițiați
  • inițiații
genitiv-dativ singular
  • inițiat
  • inițiatului
plural
  • inițiați
  • inițiaților
vocativ singular
plural
Intrare: iniția
  • silabație: i-ni-ți-a info
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iniția
  • inițiere
  • inițiat
  • inițiatu‑
  • inițiind
  • inițiindu‑
singular plural
  • inițiază
  • inițiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inițiez
(să)
  • inițiez
  • inițiam
  • inițiai
  • inițiasem
a II-a (tu)
  • inițiezi
(să)
  • inițiezi
  • inițiai
  • inițiași
  • inițiaseși
a III-a (el, ea)
  • inițiază
(să)
  • inițieze
  • iniția
  • iniție
  • inițiase
plural I (noi)
  • inițiem
(să)
  • inițiem
  • inițiam
  • inițiarăm
  • inițiaserăm
  • inițiasem
a II-a (voi)
  • inițiați
(să)
  • inițiați
  • inițiați
  • inițiarăți
  • inițiaserăți
  • inițiaseți
a III-a (ei, ele)
  • inițiază
(să)
  • inițieze
  • inițiau
  • inițiară
  • inițiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inițiat, inițiațisubstantiv masculin
iniția, inițiatesubstantiv feminin
inițiat, inițiaadjectiv

  • 1. (Persoană) care posedă cunoștințe suficiente într-un domeniu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Să nu se crează de cătră public – mai puțin inițiat în ale mișcării literare – că ar fi în citațiunea de mai sus o falsificare. CARAGIALE, N. S. 30. DLRLC
    • format_quote Nimeni, afară de cîțiva inițiați în secretul celor ce se puneau la cale, nu bănui nimic. CAMIL PETRESCU, O. II 307. DLRLC
etimologie:

iniția, inițiezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) introduce într-un domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta primele cunoștințe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Datoria lui e să mă inițieze în serviciul special al acelui județ dobrogean. SADOVEANU, P. M. 114. DLRLC
    • format_quote S-a inițiat repede în noua muncă. DLRLC
  • 2. tranzitiv A face începutul, a pune bazele unei acțiuni, a organiza o mișcare, o activitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote O muncă este științifică dacă inițiază doctrine, teorii. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 1/4. DLRLC
  • 3. tranzitiv A primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. DN
    • 3.1. A îndruma în practica unei religii. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.