INGENUO adv. (muz.) simplu, naiv, nevinovat. (< it. ingenuo)

ingenuu, ~uă [At: DA ms / Pl: ~ui, ~ue / E: fr ingénu, it ingenus, lat ingenuus] 1 a (D. oameni) Simplu. 2 a (D. oameni) Naiv. 3 a (D. oameni și manifestările lor) Candid. 4 a (D. oameni și manifestările lor) Sincer. 5 sf (În teatru) Rol care prezintă o tânără fată naivă. 6-9 sf (Pex) Persoană ingenuă (1-4). 10 sf Actriță care joacă în rolul de ingenuă (5).

INGENUU, -Ă adj. Nevinovat, curat, naiv, simplu, candid. ♦ s.f. (În teatru) Rol care prezintă o tînără fată naivă; (p. ext.) persoană ingenuă. [Pron. -nu-u. / < fr. ingénu, it. ingenuo, lat. ingenuus].

INGENUU, -Ă I. adj. care dovedește ingenuitate. II. s. f. (teatru, cinem.) rol care prezintă o tânără fată naivă. (p. ext.) persoană ingenuă. (< lat. ingenuus,fr. ingénu)

*ingénuŭ, -uă adj. (lat. in-génuus, născut liber, d. gignere, a naște. V. gen, geniŭ). Naiv, simplu, sincer din natură: tînăr ingenuŭ, aer ingenuŭ. Subst. Persoană ingenuă: Agnes a luĭ Molière a rămas tipu ingenueĭ. În teatru, actriță care joacă rolu ingenueĭ.

!ingenuu [nuu pron. nuŭ] (desp. -nuu)/ingenuu [nuu pron. nuu] (desp. -nu-u) adj. m., pl. ingenui (desp. -nui); adj. f., s. f. ingenuă (desp. -nu-ă), pl. ingenue (desp. -nu-e)

ingenuu (-nu-u) adj. m., pl. ingenui (-ge-nui); adj. f., s. f. ingenuă (-nu-ă), pl. ingenue (-nu-e)

ingenuu