14 definiții pentru infracțiune infracție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
infracțiune sf [At: ODOBESCU, S. I, 324 / V: ~ție / Pl: ~ni / E: fr infraction, lat infractio, -onis] 1-4 Încălcare (a unei legi,) (a unui ordin,) (a unui tratat sau) a unei reguli prestabilite Si: violare. 5 Faptă care prezintă pericol social, constând în săvârșirea cu vinovăție a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege.
INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infraction, lat. infractio, -onis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infraction, lat. infractio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă pedepsită de lege, constînd în călcarea unei legi penale. Infracțiune de drept comun. – Pronunțat: -ți-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFRACȚIÚNE s.f. (Jur.) 1. Violare a unor legi penale. 2. Abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. infraction, lat. infractio – spargere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFRACȚIÚNE s. f. 1. încălcare cu vinovăție a unei legi penale. 2. abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc. (< fr. infraction, lat. infractio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INFRACȚIÚNE ~i f. Violare a unei legi, care merită a fi sancționată prin pedeapsă penală; faptă care prezintă pericol social. [G.-D. infracțiunii; Sil. in-frac-ți-u-] /<fr. infraction, lat. infractio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infracțiune f. înfrângerea unei legi, unei porunci etc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*infracțiúne f. (lat. infráctio, -ónis, d. infríngere, -fractum, a înfrînge). Înfrîngerea uneĭ legĭ, unuĭ ordin, tractat ș. a.: infracțiunile regulamentelor polițiiĭ se numesc „contravențiunĭ”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infracție sf vz infracțiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
infracțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. infracțiúnii; pl. infracțiúni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
infracțiúne s. f., pl. infracțiúni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infracțiune (i-u)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
INFRACȚIÚNE s. (JUR.) vină. (~ lui a fost dovedită.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INFRACȚIUNE s. (JUR.) vină. (~ lui a fost dovedită.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
infracțiune infracție
- 1. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege.exemple
- Infracțiune de drept comun.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză infractionsurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină infractio, -onissurse: DEX '09 DEX '98 DN