4 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

informare sf [At: DA / Pl: ~mări / E: informa] 1 Furnizare a unor date noi. 2 Aducere la cunoștință a unor elemente ascunse. 3 Strângere a unor informații despre ceva. 4 Interesare despre cineva. 5 Comunicare. 6 Știre. 7-8 Informație (3-4).

INFORMÁRE, informări, s. f. Acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei. – V. informa.

INFORMÁRE, informări, s. f. Acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei. – V. informa.

INFORMÁRE, informări, s. f. Acțiunea de a (se) informa. Ziarul este izvorul principal de informare a oamenilor muncii. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») O mare importanță în munca politică de masă are informarea regulată a oamenilor muncii asupra evenimentelor și problemelor politice internaționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2822.

INFORMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei. [< informa].

informa [At: NEGRUZZI, S. I, 325 / Pzi: ~mez / E: fr informer] 1 vt A furniza noi date. 2 vt A aduce la cunoștință elemente ascunse. 3 vr A strânge informații despre ceva Si: a cerceta. 4 vr A se interesa de cineva.

înforma [At: ZILOT, C, 353 / V: ~fur~ / Pzi: ~mez / E: în + formă] 1-2 vtr (Înv) A (se) constitui. 3 vr A se transforma. 4 vr (Reg) A lua o formă frumoasă. 5 vr (Pex) A se găti.

INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare.

INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare.

INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin «despre», «de», «în privința», «cu privire la») A da cuiva informații despre ceva, a procura lămuriri, a face cunoscut, a pune în curent; a înștiința, a încunoștința. M-a informat despre evenimentele survenite.Refl. A căuta să se pună în curent cu ceva, a culege informații; a se interesa. Cea mai mare crimă a unui conducător este să nu fie informat despre lucruri și despre oameni. Să nu știe să se informeze. CAMIL PETRESCU, B. 173. Informîndu-ne de locuința acestui vestit distilator, ni se răspunse că... NEGRUZZI, S. I 325.

ÎNFORMÁ, înformez, vb. I. Tranz. (Învechit) A forma, a alcătui. Neasemănările înformează... geniul limbilor și desparte o limbă de alta. RUSSO, S. 87. [Hotarul județului] apucă pe la Mihăileni... înformînd un cot cu Molnița. I. IONESCU, D. 10.

INFORMÁ vb. I. 1. tr. A da cuiva informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații, știri; a se interesa. [< fr. informer, it., lat. informare].

INFORMÁ vb. I. tr. a da cuiva informații; a înștiința. II. refl. a strânge informații, știri; a se interesa. (< fr. /s’/informer, lat. informare)

A SE INFORMÁ mă ~éz intranz. A strânge informații; a se pune la curent pe bază de informații; a se documenta. /<fr. informer, lat. informare

A INFORMÁ ~éz tranz. A face să dispună de informație. 2) A pune în cunoștință de cauză printr-o informație; a pune la curent; a anunța; a înștiința. /<fr. informer, lat. informare

informà v. 1. a da informațiuni; 2. a instrui o cauză criminală: justiția informează; 3. a căuta să afle.

*informéz v. tr. (fr. informer; lat. informare, a da formă, a instrui). Inștiințez, daŭ informațiunĭ. V. intr. Jur. Instruesc o cauză criminală: a informa contra cuĭva. V. refl. Culeg informațiunĭ, cercetez ce s’a întîmplat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

informáre s. f., g.-d. art. informắrii; pl. informắri

informáre s. f., pl. informări

informá (a ~) vb., ind. prez. 3 informeáză

informá vb., ind. prez. 1 sg. informéz, 3 sg. și pl. informeáză

arată toate definițiile

Intrare: informare
informare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • informare
  • informarea
plural
  • informări
  • informările
genitiv-dativ singular
  • informări
  • informării
plural
  • informări
  • informărilor
vocativ singular
plural
Intrare: informa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • informa
  • informare
  • informat
  • informatu‑
  • informând
  • informându‑
singular plural
  • informea
  • informați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • informez
(să)
  • informez
  • informam
  • informai
  • informasem
a II-a (tu)
  • informezi
(să)
  • informezi
  • informai
  • informași
  • informaseși
a III-a (el, ea)
  • informea
(să)
  • informeze
  • informa
  • informă
  • informase
plural I (noi)
  • informăm
(să)
  • informăm
  • informam
  • informarăm
  • informaserăm
  • informasem
a II-a (voi)
  • informați
(să)
  • informați
  • informați
  • informarăți
  • informaserăți
  • informaseți
a III-a (ei, ele)
  • informea
(să)
  • informeze
  • informau
  • informa
  • informaseră
Intrare: înforma
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înforma
  • ‑nforma
  • înformare
  • ‑nformare
  • înformat
  • ‑nformat
  • înformatu‑
  • ‑nformatu‑
  • înformând
  • ‑nformând
  • înformându‑
  • ‑nformându‑
singular plural
  • înformea
  • ‑nformea
  • înformați
  • ‑nformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înformez
  • ‑nformez
(să)
  • înformez
  • ‑nformez
  • înformam
  • ‑nformam
  • înformai
  • ‑nformai
  • înformasem
  • ‑nformasem
a II-a (tu)
  • înformezi
  • ‑nformezi
(să)
  • înformezi
  • ‑nformezi
  • înformai
  • ‑nformai
  • înformași
  • ‑nformași
  • înformaseși
  • ‑nformaseși
a III-a (el, ea)
  • înformea
  • ‑nformea
(să)
  • înformeze
  • ‑nformeze
  • înforma
  • ‑nforma
  • înformă
  • ‑nformă
  • înformase
  • ‑nformase
plural I (noi)
  • înformăm
  • ‑nformăm
(să)
  • înformăm
  • ‑nformăm
  • înformam
  • ‑nformam
  • înformarăm
  • ‑nformarăm
  • înformaserăm
  • ‑nformaserăm
  • înformasem
  • ‑nformasem
a II-a (voi)
  • înformați
  • ‑nformați
(să)
  • înformați
  • ‑nformați
  • înformați
  • ‑nformați
  • înformarăți
  • ‑nformarăți
  • înformaserăți
  • ‑nformaserăți
  • înformaseți
  • ‑nformaseți
a III-a (ei, ele)
  • înformea
  • ‑nformea
(să)
  • înformeze
  • ‑nformeze
  • înformau
  • ‑nformau
  • înforma
  • ‑nforma
  • înformaseră
  • ‑nformaseră
Intrare: înformare
înformare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înformare
  • ‑nformare
  • înformarea
  • ‑nformarea
plural
  • înformări
  • ‑nformări
  • înformările
  • ‑nformările
genitiv-dativ singular
  • înformări
  • ‑nformări
  • înformării
  • ‑nformării
plural
  • înformări
  • ‑nformări
  • înformărilor
  • ‑nformărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

informare

  • 1. Acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Ziarul este izvorul principal de informare a oamenilor muncii.
      surse: DLRLC
    • O mare importanță în munca politică de masă are informarea regulată a oamenilor muncii asupra evenimentelor și problemelor politice internaționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2822.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi informa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

informa

  • 1. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: anunța încunoștința înștiința un exemplu
    exemple
    • M-a informat despre evenimentele survenite.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Cea mai mare crimă a unui conducător este să nu fie informat despre lucruri și despre oameni. Să nu știe să se informeze. CAMIL PETRESCU, B. 173.
      • Informîndu-ne de locuința acestui vestit distilator, ni se răspunse că... NEGRUZZI, S. I 325.

etimologie:

înforma înformat

etimologie: