dexonline

info

2 intrări

11 definiții

din care

explicative DEX (7)
ortografice DOOM (4)

Explicative DEX

INFLIGE, inflig, vb. III. Tranz. (Rar) A pedepsi. – Din fr. infliger.

inflige vt [At: MAIORESCU, D. I 346 / Pzi: ~lig / E: fr infliger] (Înv; rar) A pedepsi.

INFLIGE, inflig, vb. III. Tranz. (Rar) A pedepsi. – Din fr. infliger.

INFLIGE vb. III. tr. (Rar) A pedepsi. [P.i. inflig. / cf. fr. infliger, lat. infligere].

INFLIGE vb. tr. a pedepsi. (< fr. infliger, lat. infligere)

inflige v. a impune o pedeapsă.

*inflíg, -flís, a -flíge v. tr. (lat. infligere, a lovi, a cĭocni, a aplica ceva dureros. V. con-flict). Aplic ceva dureros: a inflige cuĭva o pedeapsă, o înfrîngere, o pagubă. – Part. inflis inuz.

Ortografice DOOM

inflige (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. inflig, 3 sg. inflige; conj. prez. 1 sg. să inflig, 3 să inflige; ger. infligând (nefolosit la perf. s., m.m.c.p., part.)

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

inflige (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. inflig

inflige vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. inflig

înflige vb. (model de flexiune 664)

sursa: DMLR (1981)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

Intrare: inflige

inflige verb grupa a III-a conjugarea a X-a tranzitiv

verb (VT664) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) inflige	infligere	—	infligând infligându‑	singular	plural
		(a) inflige	infligere	—	infligând infligându‑	inflige	infligeți infligeți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	inflig	(să) inflig	infligeam	—	—
	a II-a (tu)	infligi	(să) infligi	infligeai	—	—
	a III-a (el, ea)	inflige	(să) infligă	infligea	—	—
plural	I (noi)	infligem	(să) infligem	infligeam	—	—
	a II-a (voi)	infligeți	(să) infligeți	infligeați	—	—
	a III-a (ei, ele)	inflig	(să) infligă	infligeau	—	—

Intrare: înflige

înflige verb grupa a III-a conjugarea a X-a

verb (V664)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înflige ‑nflige	înfligere ‑nfligere	—	înfligând ‑nfligând înfligându‑ ‑nfligându‑	singular	plural
		(a) înflige ‑nflige	înfligere ‑nfligere	—	înfligând ‑nfligând înfligându‑ ‑nfligându‑	înflige ‑nflige	înfligeți ‑nfligeți înfligeți- ‑nfligeți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înflig ‑nflig	(să) înflig ‑nflig	înfligeam ‑nfligeam	—	—
	a II-a (tu)	înfligi ‑nfligi	(să) înfligi ‑nfligi	înfligeai ‑nfligeai	—	—
	a III-a (el, ea)	înflige ‑nflige	(să) înfligă ‑nfligă	înfligea ‑nfligea	—	—
plural	I (noi)	înfligem ‑nfligem	(să) înfligem ‑nfligem	înfligeam ‑nfligeam	—	—
	a II-a (voi)	înfligeți ‑nfligeți	(să) înfligeți ‑nfligeți	înfligeați ‑nfligeați	—	—
	a III-a (ei, ele)	înflig ‑nflig	(să) înfligă ‑nfligă	înfligeau ‑nfligeau	—	—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

inflige, infligverb

1. rar Pedepsi. DEX '09 DEX '98 DN

sinonime: pedepsi

etimologie:

limba franceză infliger DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.