10 definiții pentru inflige

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFLIGE, inflig, vb. III. Tranz. (Rar) A pedepsi. – Din fr. infliger.

inflige vt [At: MAIORESCU, D. I 346 / Pzi: ~lig / E: fr infliger] (Înv; rar) A pedepsi.

INFLIGE, inflig, vb. III. Tranz. (Rar) A pedepsi. – Din fr. infliger.

INFLIGE vb. III. tr. (Rar) A pedepsi. [P.i. inflig. / cf. fr. infliger, lat. infligere].

INFLIGE vb. tr. a pedepsi. (< fr. infliger, lat. infligere)

*inflíg, -flís, a -flíge v. tr. (lat. infligere, a lovi, a cĭocni, a aplica ceva dureros. V. con-flict). Aplic ceva dureros: a inflige cuĭva o pedeapsă, o înfrîngere, o pagubă. – Part. inflis inuz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inflige (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. inflig, 3 sg. inflige; conj. prez. 1 sg. să inflig, 3 să inflige; ger. infligând (nefolosit la perf. s., m.m.c.p., part.)

inflige (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. inflig

inflige vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. inflig

Intrare: inflige
verb (VT664)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inflige
  • infligere
  • infligând
  • infligându‑
singular plural
  • inflige
  • infligeți
  • infligeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inflig
(să)
  • inflig
  • infligeam
a II-a (tu)
  • infligi
(să)
  • infligi
  • infligeai
a III-a (el, ea)
  • inflige
(să)
  • infli
  • infligea
plural I (noi)
  • infligem
(să)
  • infligem
  • infligeam
a II-a (voi)
  • infligeți
(să)
  • infligeți
  • infligeați
a III-a (ei, ele)
  • inflig
(să)
  • infli
  • infligeau
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inflige, infligverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.