13 definiții pentru infidelitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

infidelitate sf [At: CĂLINESCU, E. O. I, 101 / Pl: ~tăți / E: lat infidelitas, -atis, fr infidélité] 1 Lipsă de fidelitate Si: necredință. 2 (Spc) Relație amoroasă în afara căsătoriei. 3 Inconstanță. 4 (Ccr) Faptă care dovedește nestatornicie în dragoste. 5 Inexactitate. 6 Neadevăr.

INFIDELITÁTE, (2) infidelități, s. f. 1. Lipsă de fidelitate, de credință; nestatornicie în sentimente, nefidelitate; spec. încălcare a credinței conjugale. 2. (Concr.) Faptă care dovedește nestatornicia în dragoste. 3. Inexactitate, neadevăr. – Din fr. infidélité, lat. infidelitas, -atis.

INFIDELITÁTE, (2) infidelități, s. f. 1. Lipsă de fidelitate, de credință; nestatornicie în sentimente, nefidelitate; spec. încălcare a credinței conjugale. 2. (Concr.) Faptă care dovedește nestatornicia în dragoste. 3. Inexactitate, neadevăr. – Din fr. infidélité, lat. infidelitas, -atis.

INFIDELITÁTE, (2) infidelități, s. f. (Franțuzism) 1. Lipsă de fidelitate, nestatornicie în dragoste sau în prietenie; încălcare a credinței conjugale. 2. (Concretizat) Faptă care dovedește nestatornicia în dragoste. A avut de suferit... scenele nevestei, care aflase... infidelitățile soțului. PAS, Z, IV 7.

INFIDELITÁTE s.f. 1. Nestatornicie, necredință, inconstanță; (spec.) încălcare a credinței conjugale. 2. (Concr.) Faptă care dovedește nestatornicie în dragoste. ♦ Inexactitate; neadevăr. [Cf. fr. infidélité, lat. infidelitas].

INFIDELITÁTE s. f. 1. nestatornicie, necredință; încălcare a credinței conjugale. 2. faptă care dovedește nestatornicie în dragoste. ◊ inexactitate; neadevăr. 3. felonie. (< fr. infidélité, lat. infidelitas)

INFIDELITÁTE ~ăți f. 1) Atitudine sau purtare infidelă. 2) Caracter infidel; lipsă de fidelitate. [G.-D. infidelității] /<fr. infidélité, lat. infidelitas, ~atis

infidelitate f. 1. lipsă de fidelitate: infidelitatea unui amic; 2. fapta unei persoane infidele: a comite infidelități.

*infidelitáte f. (lat. in-fidélitas, -átis). Necredință, lipsă de fidelitate: infidelitatea unuĭ casier. Nesiguranță: infidelitatea uneĭ memoriĭ. Inexactitate: infidelitatea unuĭ povestitor. Acțiune infidelă: a comite infidelitățĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infidelitáte s. f., g.-d. art. infidelitắții; pl. infidelitắți

infidelitáte s. f., g.-d. art. infidelității; pl. infidelități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INFIDELITÁTE s. 1. v. adulter. 2. v. felonie. 3. v. inexactitate.

INFIDELITATE s. (JUR.) adulter, înșelăciune, necredință, (înv.) preacurvie, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădare. (~ în relațiile conjugale.)

Infidelitate ≠ fidelitate

Intrare: infidelitate
infidelitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infidelitate
  • infidelitatea
plural
  • infidelități
  • infidelitățile
genitiv-dativ singular
  • infidelități
  • infidelității
plural
  • infidelități
  • infidelităților
vocativ singular
plural

infidelitate

etimologie: