15 definiții pentru adulter (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADULTÉR, -Ă, adulteri, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre soți) Care a încălcat fidelitatea conjugală. 2. S. n. Infracțiune care constă în încălcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți. – Din fr. adultère, lat. adulterium.

ADULTÉR, -Ă, adulteri, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre soți) Care a încălcat fidelitatea conjugală. 2. S. n. Infracțiune care constă în încălcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți. – Din fr. adultère, lat. adulterium.

adultér, ~ă a, sn [At: MACEDONSKI, O. I, 243 / Pl: ~i, ~e / E: fr adultère, it adultero, lat adulterium] 1-2 (Care ține de) nerespectarea fidelității conjugale.

ADULTÉR1, adultere, s. n. Călcarea fidelității conjugale de către unul din soți.

ADULTÉR1, adultere, s. n. Călcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți. – Fr. adultère (lat. lit. adulterium).

ADULTÉR s.n. Nerespectare a fidelității conjugale făptuită de către unul din soți. // adj. (Despre soți) Care nu respectă fidelitatea conjugală. [< lat. adulter, cf. fr. adultère].

ADULTÉR, -Ă I. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală. II. s. n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei. (< fr. adultère, lat. adulterium)

ADÚLTER2 ~e n. Încălcare a fidelității conjugale. /<fr. adultere, lat. adulterium

adulter a. care calcă credința conjugală. ║ n. violarea credinței conjugale.

*adultér, -ă adj. și s. (fr. adultère, d. lat. adúlter, gen. adúlteri, d. ad, la, și alter, altu). Care calcă credința conjugală. S. n., pl. e. Adulteriŭ.

*adultériŭ n. (lat. adulterium). Infidelitate conjugală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADULTÉR adj., s. 1. adj. infidel, necredincios, nefidel, (înv.) preacurvar, preaiubit, viclean, viclenitor, (fig.) trădător. (Bărbat ~; femeie ~.) 2. s. (JUR.) infidelitate, înșelăciune, necredință, (înv.) preacurvie, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădare. (A comis un ~.)

ADULTER adj., s. 1. adj. infidel, necredincios, nefidel, (înv.) preacurvar, preaiubit, viclean, viclenitor, (fig.) trădător. (Bărbat ~; femeie ~.) 2. s. (JUR.) infidelitate, înșelăciune, necredință, (înv.) preacurvie, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădare. (A comis un ~.)

Intrare: adulter (s.n.)
adulter2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adulter
  • adulterul
  • adulteru‑
plural
  • adultere
  • adulterele
genitiv-dativ singular
  • adulter
  • adulterului
plural
  • adultere
  • adulterelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adulter, adulteresubstantiv neutru

  • 1. Infracțiune care constă în încălcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • diferențiere Nerespectarea fidelității conjugale. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.