15 definiții pentru adulter (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adultér, ~ă a, sn [At: MACEDONSKI, O. I, 243 / Pl: ~i, ~e / E: fr adultère, it adultero, lat adulterium] 1-2 (Care ține de) nerespectarea fidelității conjugale.

ADULTÉR, -Ă, adulteri, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre soți) Care a încălcat fidelitatea conjugală. 2. S. n. Infracțiune care constă în încălcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți. – Din fr. adultère, lat. adulterium.

ADULTÉR, -Ă, adulteri, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre soți) Care a încălcat fidelitatea conjugală. 2. S. n. Infracțiune care constă în încălcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți. – Din fr. adultère, lat. adulterium.

ADULTÉR1, adultere, s. n. Călcarea fidelității conjugale de către unul din soți.

ADULTÉR1, adultere, s. n. Călcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți. – Fr. adultère (lat. lit. adulterium).

ADULTÉR s.n. Nerespectare a fidelității conjugale făptuită de către unul din soți. // adj. (Despre soți) Care nu respectă fidelitatea conjugală. [< lat. adulter, cf. fr. adultère].

ADULTÉR, -Ă I. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală. II. s. n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei. (< fr. adultère, lat. adulterium)

ADÚLTER2 ~e n. Încălcare a fidelității conjugale. /<fr. adultere, lat. adulterium

adulter a. care calcă credința conjugală. ║ n. violarea credinței conjugale.

*adultér, -ă adj. și s. (fr. adultère, d. lat. adúlter, gen. adúlteri, d. ad, la, și alter, altu). Care calcă credința conjugală. S. n., pl. e. Adulteriŭ.

*adultériŭ n. (lat. adulterium). Infidelitate conjugală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adultér2 s. n., pl. adultére

adultér s. n., pl. adultére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADULTÉR adj., s. 1. adj. infidel, necredincios, nefidel, (înv.) preacurvar, preaiubit, viclean, viclenitor, (fig.) trădător. (Bărbat ~; femeie ~.) 2. s. (JUR.) infidelitate, înșelăciune, necredință, (înv.) preacurvie, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădare. (A comis un ~.)

ADULTER adj., s. 1. adj. infidel, necredincios, nefidel, (înv.) preacurvar, preaiubit, viclean, viclenitor, (fig.) trădător. (Bărbat ~; femeie ~.) 2. s. (JUR.) infidelitate, înșelăciune, necredință, (înv.) preacurvie, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădare. (A comis un ~.)

Intrare: adulter (s.n.)
adulter2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adulter
  • adulterul
  • adulteru‑
plural
  • adultere
  • adulterele
genitiv-dativ singular
  • adulter
  • adulterului
plural
  • adultere
  • adulterelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adulter (s.n.)

  • 1. Infracțiune care constă în încălcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: