14 definiții pentru infailibil infalibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

infailibil, ~ă a, av [At: GHEREA, ST. CR. III, 145 / V: ~ali~ / P: ~a-i~ / Pl: ~i, ~e / E: fr infailible] 1-2 (Într-un mod) care nu poate greși Si: desăvârșit, perfect. 3-4 (Într-un mod) care își atinge scopul cu siguranță.

INFAILÍBIL, -Ă, infailibili, -e, adj. Care nu poate greși, care nu se poate înșela; perfect, desăvârșit, fără cusur. [Pr.: -fa-i-] – Din fr. infaillible.

INFAILÍBIL, -Ă, infailibili, -e, adj. Care nu poate greși, care nu se poate înșela; perfect, desăvârșit, fără cusur. [Pr.: -fa-i-] – Din fr. infaillible.

INFAILÍBIL, -Ă, infailibili, -e, adj. Care nu poate greși, care nu se poate înșela; perfect. Conducerea unei întreprinderi nu este de loc o problemă simplă. Directivele în sine nu sînt infailibile. V. ROM. decembrie 1953, 289. Nu există nimic infailibil. GHEREA, ST. CR. III 145. – Pronunțat: -fa-i-.

INFAILÍBIL, -Ă adj. Care nu se poate înșela, care nu poate greși; perfect. [Pron. -fa-i-. / cf. fr. infailible, lat. infaillibilis < in – ne, fallere – a înșela].

INFAILÍBIL, -Ă adj. care nu poate greși, care nu se poate înșela; perfect. (< fr. infaillible)

INFAILÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care nu poate greși; nesupus greșelilor. 2) Care are rezultate asigurate. Un remediu ~. [Sil. in-fa-i-] /<fr. infaillible

infailibil a. 1. care sigur se va întâmpla sau va produce efectul său: remediu, rezultat infailibil; 2. care nu se poate înșela: Biserica catolică și Papa se consideră ca infailibili. ║ adv. sigur, fără putință de eroare.

infalibil, ~ă a vz infailibil

infalíbil, -ă adj. (mlat. in-fallibilis, d. fállere, a înșela. V. fals, falit). Care nu se poate înșela, care nu poate greși: Dumnezeŭ e infalibil. Sigur, care nu poate lipsi: a prezice un succes infalibil. Adv. În mod infalibil. – Fals infailibil (fr. infaillible).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infailíbil (-fa-i-) adj. m., pl. infailíbili; f. infailíbilă, pl. infailíbile

infailíbil adj. m. (sil. -fa-i-), pl. infailíbili; f. sg. infailíbilă, pl. infailíbile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INFAILÍBIL adj. v. cert, sigur.

infailibil adj. v. CERT. SIGUR.

Intrare: infailibil
infailibil adjectiv
  • silabație: in-fa-i-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infailibil
  • infailibilul
  • infailibilu‑
  • infailibilă
  • infailibila
plural
  • infailibili
  • infailibilii
  • infailibile
  • infailibilele
genitiv-dativ singular
  • infailibil
  • infailibilului
  • infailibile
  • infailibilei
plural
  • infailibili
  • infailibililor
  • infailibile
  • infailibilelor
vocativ singular
plural
infalibil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

infailibil infalibil

  • 1. Care nu poate greși, care nu se poate înșela; fără cusur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cert desăvârșit perfect sigur antonime: failibil 2 exemple
    exemple
    • Conducerea unei întreprinderi nu este de loc o problemă simplă. Directivele în sine nu sînt infailibile. V. ROM. decembrie 1953, 289.
      surse: DLRLC
    • Nu există nimic infailibil. GHEREA, ST. CR. III 145.
      surse: DLRLC

etimologie: