2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INELÚȘ, inelușe, s. n. Diminutiv al lui inel.Inel + suf. -uș.

INELÚȘ, inelușe, s. n. Diminutiv al lui inel.Inel + suf. -uș.

ineluș sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~șe / E: inel + -uș] 1-8 (Șhp) Ineaș (1-8). 9 (Îrg; îcs) De-a ~l sau de-a ~u’nvârtecuș ori ~-bungheluș Joc de copii în care unul stă culcat cu fața la pământ, și trebuie să ghicească la care dintre copiii care îl împung cu degetul în spate se află un inel Si: de-a inelul (5).

INELUȘ, inelușe, s. n. Diminutiv al lui inel. Și tu ți-ai lăsat Inelușul tău în degetul meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 502. Ține inelușul meu Și du-l unde voiesc eu. ALECSANDRI, P. P. 145. ◊ De-a inelușul = ineluș-învîrtecuș, v. învîrtecuș.

inelúș n., pl. e. Inel mic. Ineluș-învîrtecuș n. Un joc copilăresc care consistă dintr’un inel pe care-l transmit din mînă’n mînă, și unu trebuĭe să-l găsească după ce altu-ĭ zice: Ineluș învîrtecuș, Gîcĭ pe-al cuĭ deget te-am pus.

ÎNVÂRTECÚȘ, (2) învârtecușuri, s. n. 1. (În sintagma) Ineluș-învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [Var.: (reg.) învârticúș s. n.] – Învârteci (înv. „a învârti”) + suf. -uș.

ÎNVÂRTECÚȘ, (2) învârtecușuri, s. n. 1. (În sintagma) Ineluș-învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [Var.: (reg.) învârticúș s. n.] – Învârteci (înv. „a învârti” < învârti) + suf. -uș.

ÎNVÎRTECÚȘ, învîrtecușuri, s. n. 1. (Mai ales în expr.) Ineluș-învîrtecuș = numele unui joc de copii, în care un inel trece din deget în deget, unul dintre copii trebuind să ghicească la cine se află inelul. După clacă se puneau cu toții la jocuri: de-a ineluș-învîrtecuș, de-a baba mija, de-a gaia, de-a cîrpa, și acestea se-ncheiau printr-o horă mare. GHICA, S. A. 59. 2. Întortochetură. Învîrtecușurile plasei. – Variantă: (regional) învîrticúș (ȘEZ. IV 117) s. n.

ineluș-invârtecuș n. joc de copii în care un inel trece din mână în mână și trebue să-l afle unul din jucători.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: ineluș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ineluș
  • inelușul
  • inelușu‑
plural
  • inelușe
  • inelușele
genitiv-dativ singular
  • ineluș
  • inelușului
plural
  • inelușe
  • inelușelor
vocativ singular
plural
Intrare: ineluș-învârtecuș
ineluș-învârtecuș substantiv neutru
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ineluș-învârtecuș
  • ineluș-învârtecușul
plural
genitiv-dativ singular
  • ineluș-învârtecuș
  • ineluș-învârtecușului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ineluș

  • 1. Diminutiv al lui inel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Și tu ți-ai lăsat Inelușul tău în degetul meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 502.
      surse: DLRLC
    • Ține inelușul meu Și du-l unde voiesc eu. ALECSANDRI, P. P. 145.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Inel + sufix -uș.
    surse: DEX '09 DEX '98

ineluș-învârtecuș (în) sintagmă

  • 1. Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • După clacă se puneau cu toții la jocuri: de-a ineluș-învîrtecuș, de-a baba mija, de-a gaia, de-a cîrpa, și acestea se-ncheiau printr-o horă mare. GHICA, S. A. 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ineluș + învărtecuș
    surse: dexonline