12 definiții pentru indubitabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

indubitabil, ~ă a, av [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr indutable, lat indutabilis] 1-2 (În mod) neîndoielnic.

INDUBITÁBIL, -Ă, indubitabili, -e, adj. Neîndoios, cert, sigur. – Din fr. indubitable, lat. indubitabilis.

INDUBITÁBIL, -Ă, indubitabili, -e, adj. (Livr.) Neîndoios, cert, sigur. – Din fr. indubitable, lat. indubitabilis.

INDUBITÁBIL, -Ă, indubitabili, -e, adj. (Franțuzism rar) Neîndoios.

INDUBITÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Neîndoios, cert, sigur. [Cf. fr. indubitable, lat. indubitabilis].

INDUBITÁBIL, -Ă adj. fără dubiu, neîndoios, cert, sigur. (< fr. indubitable, lat. indubitabilis)

INDUBITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit; cert; sigur; incontestabil; neîndoielnic. /<fr. indubitable, lat. indubitabilis

*indubitábil, -ă adj. (lat. in-dubitabilis). Neîndoĭos, care nu e dubitabil: victorie indubitabilă. Adv. În mod indubitabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indubitábil adj. m., pl. indubitábili; f. indubitábilă, pl. indubitábile

indubitábil adj. m., pl. indubitábili; f. sg. indubitábilă, pl. indubitábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDUBITÁBIL adj. v. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit.

indubitabil adj. v. CATEGORIC. CERT. EVIDENT. INCONTESTABIL. INDISCUTABIL. NECONTESTABIL. NECONTESTAT. NEDISCUTABIL. NEÎNDOIELNIC. NEÎNDOIOS. NETĂGĂDUIT. SIGUR. VĂDIT.

Intrare: indubitabil
indubitabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indubitabil
  • indubitabilul
  • indubitabilu‑
  • indubitabilă
  • indubitabila
plural
  • indubitabili
  • indubitabilii
  • indubitabile
  • indubitabilele
genitiv-dativ singular
  • indubitabil
  • indubitabilului
  • indubitabile
  • indubitabilei
plural
  • indubitabili
  • indubitabililor
  • indubitabile
  • indubitabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indubitabil

etimologie: