13 definiții pentru indolent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDOLÉNT, -Ă, indolenți, -te, adj. Care este lipsit de energie; nepăsător, apatic; leneș, trândav. – Din fr. indolent, lat. indolens, -ntis.

INDOLÉNT, -Ă, indolenți, -te, adj. Care este lipsit de energie; nepăsător, apatic; leneș, trândav. – Din fr. indolent, lat. indolens, -ntis.

indolent, ~ă a [At: GALACTION, O. A. I, 112 / Pl: ~nți, ~e / E: lat indolens, -ntis, fr indolent, it indolente] 1 Nesimțit. 2 Nepăsător. 3 Apatic. 4 Leneș. 5 Lipsit de energie.

INDOLÉNT, -Ă, indolenți, -te, adj. Lipsit de energie, nepăsător, nesimțitor, apatic.

INDOLÉNT, -Ă adj. Lipsit de energie; leneș, nepăsător; apatic. [Cf. fr. indolent].

INDOLÉNT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de energie; leneș, nepăsător. (< fr. indolent, lat. indolens)

INDOLÉNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este în stare sau evită să facă eforturi; lipsit de energie. /<fr. indolent, lat. indolens, ~ntis

indolent a. lipsit de energie, nesimțitor.

*indolént, -ă adj. (lat. in-dolens, -éntis, pe care nu-l doare nimica, d. dolére, a durea). Nesimțitor, nepăsător, apatic: om, popor indolent. Adv. Cu indolență.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

indolent adj. m., pl. indolenți; f. indolentă, pl. indolente

indolént adj. m., pl. indolénți; f. sg. indoléntă, pl. indolénte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INDOLÉNT adj., s. 1. adj. v. indiferent. 2. adj. v. bleg. 3. adj., s. leneș.

INDOLENT adj., s. 1. adj. apatic, delăsător, indiferent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriștit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.) 2. adj. bleg, lălîu, moale, molatic, molîu, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (O ființă ~.) 3. adj., s. leneș, puturos, trîndav, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

Indolent ≠ robust, viguros, vigoare, muncitor

Intrare: indolent
indolent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indolent
  • indolentul
  • indolentu‑
  • indolentă
  • indolenta
plural
  • indolenți
  • indolenții
  • indolente
  • indolentele
genitiv-dativ singular
  • indolent
  • indolentului
  • indolente
  • indolentei
plural
  • indolenți
  • indolenților
  • indolente
  • indolentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

indolent, indolentăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.