13 definiții pentru indolent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

indolent, ~ă a [At: GALACTION, O. A. I, 112 / Pl: ~nți, ~e / E: lat indolens, -ntis, fr indolent, it indolente] 1 Nesimțit. 2 Nepăsător. 3 Apatic. 4 Leneș. 5 Lipsit de energie.

INDOLÉNT, -Ă, indolenți, -te, adj. Care este lipsit de energie; nepăsător, apatic; leneș, trândav. – Din fr. indolent, lat. indolens, -ntis.

INDOLÉNT, -Ă, indolenți, -te, adj. Care este lipsit de energie; nepăsător, apatic; leneș, trândav. – Din fr. indolent, lat. indolens, -ntis.

INDOLÉNT, -Ă, indolenți, -te, adj. Lipsit de energie, nepăsător, nesimțitor, apatic.

INDOLÉNT, -Ă adj. Lipsit de energie; leneș, nepăsător; apatic. [Cf. fr. indolent].

INDOLÉNT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de energie; leneș, nepăsător. (< fr. indolent, lat. indolens)

INDOLÉNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este în stare sau evită să facă eforturi; lipsit de energie. /<fr. indolent, lat. indolens, ~ntis

indolent a. lipsit de energie, nesimțitor.

*indolént, -ă adj. (lat. in-dolens, -éntis, pe care nu-l doare nimica, d. dolére, a durea). Nesimțitor, nepăsător, apatic: om, popor indolent. Adv. Cu indolență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indolént adj. m., pl. indolénți; f. indoléntă, pl. indolénte

indolént adj. m., pl. indolénți; f. sg. indoléntă, pl. indolénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDOLÉNT adj., s. 1. adj. v. indiferent. 2. adj. v. bleg. 3. adj., s. leneș.

INDOLENT adj., s. 1. adj. apatic, delăsător, indiferent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriștit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.) 2. adj. bleg, lălîu, moale, molatic, molîu, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (O ființă ~.) 3. adj., s. leneș, puturos, trîndav, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

Indolent ≠ robust, viguros, vigoare, muncitor

Intrare: indolent
indolent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indolent
  • indolentul
  • indolentu‑
  • indolentă
  • indolenta
plural
  • indolenți
  • indolenții
  • indolente
  • indolentele
genitiv-dativ singular
  • indolent
  • indolentului
  • indolente
  • indolentei
plural
  • indolenți
  • indolenților
  • indolente
  • indolentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indolent

etimologie: