9 definiții pentru indocil
Explicative DEX
INDOCIL, -Ă, indocili, -e, adj. (Rar) Care nu este docil; nesupus, neînțelegător. – Din fr. indocile.
INDOCIL, -Ă, indocili, -e, adj. (Rar) Care nu este docil; nesupus, neînțelegător. – Din fr. indocile.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
indocil, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr indocile, lat indocilis] 1 Care nu este docil Si: neascultător, nesupus, (rar) neînțelegător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDOCIL, -Ă adj. Nesupus; neînțelegător. [Cf. fr. indocile].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDOCIL, -Ă adj. nesupus; neînțelegător. (< fr. indocile)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*indócil, -ă adj. (lat. indócilis). Care nu e docil: copil indocil. – Fals -íl (după fr.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
indocil (rar) adj. m., pl. indocili; f. indocilă, pl. indocile
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
indocil (rar) adj. m., pl. indocili; f. indocilă, pl. indocile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
indocil adj. m. docil
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Antonime
Indocil ≠ docil
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
indocil, indocilăadjectiv
- 1. Care nu este docil. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: nesupus neînțelegător antonime: docil
etimologie:
- indocile DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.