8 definiții pentru indocil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDOCÍL, -Ă, indocili, -e, adj. (Rar) Care nu este docil; nesupus, neînțelegător. – Din fr. indocile.

INDOCÍL, -Ă, indocili, -e, adj. (Rar) Care nu este docil; nesupus, neînțelegător. – Din fr. indocile.

indocil, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr indocile, lat indocilis] 1 Care nu este docil Si: neascultător, nesupus, (rar) neînțelegător.

INDOCIL, -Ă adj. Nesupus; neînțelegător. [Cf. fr. indocile].

INDOCÍL, -Ă adj. nesupus; neînțelegător. (< fr. indocile)

*indócil, -ă adj. (lat. indócilis). Care nu e docil: copil indocil. – Fals -íl (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indocíl (rar) adj. m., pl. indocíli; f. indocílă, pl. indocíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: indocil
indocil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indocil
  • indocilul
  • indocilu‑
  • indoci
  • indocila
plural
  • indocili
  • indocilii
  • indocile
  • indocilele
genitiv-dativ singular
  • indocil
  • indocilului
  • indocile
  • indocilei
plural
  • indocili
  • indocililor
  • indocile
  • indocilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indocil

etimologie: