18 definiții pentru indispoziție indispozițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDISPOZÍȚIE, indispoziții, s. f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare). 2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară. [Var.: indispozițiúne s. f.] – Din fr. indisposition.

INDISPOZÍȚIE, indispoziții, s. f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare). 2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară. [Var.: indispozițiúne s. f.] – Din fr. indisposition.

indispoziție sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 37 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr indisposition, it indisposizione] 1 Lipsă de voie bună Si: indispunere (1). 2 Proastă dispoziție Si: indispunere (2). 3 Boală ușoară Si: indispunere (3). corectată

INDISPOZÍȚIE, indispoziții, s. f. 1. Lipsă de voie bună, proastă dispoziție; supărare, mîhnire. 2. Stare a celui ușor bolnav, boală ușoară. Bătrînul îi descria indispozițiile copilei, lipsa ei de poftă de mîncare, tînjirea, amețelile. VLAHUȚĂ, O. A. III 97.

INDISPOZÍȚIE s.f. 1. Lipsă de voie bună, proastă dispoziție; supărare. 2. Boală ușoară. [Gen. -iei, var. indispozițiune s.f. / cf. fr. indisposition, it. indispositione].

INDISPOZÍȚIE s. f. 1. lipsă de voie bună, proastă dispoziție; supărare. 2. boală ușoară. (< fr. indisposition)

INDISPOZÍȚIE ~i f. 1) Lipsă de dispoziție. 2) Boală ușoară. [G.-D. indispoziției; Sil. -ți-e] /indisposition

INDISPOZIȚIÚNE s. f. v. indispoziție.

INDISPOZIȚIÚNE s. f. v. indispoziție.

indispozițiune sf vz indispoziție

INDISPOZIȚIÚNE s.f. v. indispoziție.

indispoziți(un)e f. 1. boală scurtă fără gravitate; 2. fig. dispozițiune nefavorabilă pentru cineva.

*indispozițiúne f. (d. dispozițiune; fr. indisposition). Boală scurtă și ușoară. Fig. Dispozițiune defavorabilă față de cineva, antipatie. – Și -íție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indispozíție (-ți-e) s. f., art. indispozíția (-ți-a), g.-d. art. indispozíției; pl. indispozíții, art. indispozíțiile (-ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDISPOZÍȚIE s. (MED.) (înv.) zaiflâc. (O ~ trecătoare.)

INDISPOZÍȚIE s. v. ciclu, menstruație, period.

INDISPOZIȚIE s. (MED.) (înv.) zaiflîc. (O ~ trecătoare.)

indispoziție s. v. CICLU. MENSTRUAȚIE. PERIOD.

Intrare: indispoziție
indispoziție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indispoziție
  • indispoziția
plural
  • indispoziții
  • indispozițiile
genitiv-dativ singular
  • indispoziții
  • indispoziției
plural
  • indispoziții
  • indispozițiilor
vocativ singular
plural
indispozițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indispozițiune
  • indispozițiunea
plural
  • indispozițiuni
  • indispozițiunile
genitiv-dativ singular
  • indispozițiuni
  • indispozițiunii
plural
  • indispozițiuni
  • indispozițiunilor
vocativ singular
plural

indispoziție indispozițiune

  • 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mâhnire supărare
  • 2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: zaiflâc attach_file un exemplu
    exemple
    • Bătrînul îi descria indispozițiile copilei, lipsa ei de poftă de mîncare, tînjirea, amețelile. VLAHUȚĂ, O. A. III 97.
      surse: DLRLC

etimologie: