18 definiții pentru indiscreție
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INDISCREȚIE, indiscreții, s. f. Faptul de a destăinui secretele încredințate de cineva; p. ext. lipsă de măsură în vorbă, lipsă de discernământ. ♦ Faptă lipsită de delicatețe, de rezervă; nedelicatețe, grosolănie. [Var.: indiscrețiune s. f.] – Din fr. indiscrétion, lat. indiscretio, -onis.
INDISCREȚIE, indiscreții, s. f. Faptul de a destăinui secretele încredințate de cineva; p. ext. lipsă de măsură în vorbă, lipsă de discernământ. ♦ Faptă lipsită de delicatețe, de rezervă; nedelicatețe, grosolănie. [Var.: indiscrețiune s. f.] – Din fr. indiscrétion, lat. indiscretio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
indiscreție sf [At: BĂLCESCU, M. V. 51 / V: (înv) ~iă, ~iune / Pl: ~ii / E: lat indiscretio, fr indiscrétion, it indiscrezione] 1 Lipsă de discreție. 2 Destăinuire a unor secrete încredințate de către cineva. 3 (Pex) Lipsă de tact la vorbă sau în ceea ce privește relațiile cu oamenii. 4 Curiozitate. 5-8 (Faptă sau) vorbă indiscretă (2, 4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDISCREȚIE, indiscreții, s. f. Faptul de a da pe față secrete, taine; lipsă de discreție; p. ext. lipsă de măsură în vorbă. ♦ Faptă nedelicată, lipsită de rezervă. Scuză-mă că, silit, fac indiscreția de a-ți aminti ce am vorbit cînd ne-am despărțit duminica trecută. CARAGIALE, O. VII 12.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDISCREȚIE s.f. Destăinuire a unor secrete încredințate de către cineva; (p. ext.) lipsă de măsură în vorbă. ♦ Nedelicatețe, grosolănie, lipsă de rezervă. [Gen. -iei, var. indiscrețiune s.f. / cf. fr. indiscrétion].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDISCREȚIE s. f. destăinuire a unor secrete încredințate de către cineva; lipsă de măsură în vorbă. ◊ nedelicatețe, grosolănie. (< fr. indiscrétion, lat. indiscretio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INDISCREȚIE ~i f. 1) Lipsă de discreție; destăinuire a unor secrete. 2) Comportare indiscretă; lipsă de măsură în vorbă, de rezervă în relațiile cu oamenii. [G.-D. indiscreției; Sil. -dis-cre-ți-e] /<fr. indiscrétion, lat. indiscretio, ~onis[1]
- Var. indiscrețiune (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INDISCREȚIUNE s. f. v. indiscreție.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INDISCREȚIUNE s. f. v. indiscreție.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
indiscrețiă sf vz indiscreție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
indiscrețiune sf vz indiscreție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDISCREȚIUNE s.f. v. indiscreție.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
indiscrețiune f. 1. lipsă de discrețiune; 2. faptă sau vorbă indiscretă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*indiscrețiúne f. (d. discrețiune; fr. indiscrétion. Lipsă de discrețiune, curiozitate nepermisă. Revelarea unuĭ secret. Purtare indiscretă. – Și -éție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
indiscreție (desp. -ți-e) s. f., art. indiscreția (desp. -ți-a), g.-d. art. indiscreției; pl. indiscreții, art. indiscrețiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
indiscreție (-ți-e) s. f., art. indiscreția (-ți-a), g.-d. art. indiscreției; pl. indiscreții, art. indiscrețiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
indiscreție s. f. (sil. -ți-e), art. indiscreția (sil. -ți-a), g.-d. art. indiscreției; pl. indiscreții, art. indiscrețiile (sil. -ți-i-)[1]
- Var. indiscrețiune (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INDISCREȚIE s. curiozitate. (E de-o ~ bolnăvicioasă.)[1]
- Var. indiscrețiune (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INDISCREȚIE s. curiozitate. (E de-o ~ bolnăvicioasă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Indiscreție ≠ discreție[1]
- Var. indiscrețiune (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
indiscreție, indiscrețiisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a destăinui secretele încredințate de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNantonime: discreție
- 1.1. Lipsă de măsură în vorbă, lipsă de discernământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.2. Faptă lipsită de delicatețe, de rezervă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: grosolănie nedelicatețe
- Scuză-mă că, silit, fac indiscreția de a-ți aminti ce am vorbit cînd ne-am despărțit duminica trecută. CARAGIALE, O. VII 12. DLRLC
-
-
etimologie:
- indiscrétion DEX '09 DEX '98 DN
- indiscretio, -onis DEX '09 DEX '98 MDN '00