NEDELICATEȚE, (2) nedelicateți, s. f. 1. Lipsă de delicatețe. 2. Gest, atitudine sau vorbă lipsită de delicatețe; impolitețe, indelicatețe. – Pref. ne- + delicatețe (după fr. indélicatesse).

nedelicatețe sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ~ță / Pl: (2) ~ți / E: ne- + delicatețe cf fr indélicatesse] 1 Lipsă de delicatețe. 2 Gest, atitudine, comportare, vorbă etc. lipsită de delicatețe Si: indelicatețe. 3 Impolitețe.

NEDELICATEȚE, nedelicateți, s. f. Lipsă de delicatețe; gest, atitudine sau vorbă lipsită de delicatețe; impolitețe, indelicatețe. – Ne- + delicatețe (după fr. indélicatesse).

NEDELICATEȚE s. f. Gest sau vorbă lipsită de delicatețe; indelicatețe. Îi părea rău că prietenul săvîrșise o nedelicatețe. C. PETRESCU, Î. II 86. Titu era convins în sineși că elocința secretarului s-a dezlănțuit mai cu seamă din pricina nedelicateței lui involuntare. REBREANU, R. I 301.

NEDELICATEȚE s.f. Gest sau vorbă lipsită de delicatețe. [Var. nedelicateță s.f. / < ne- + delicatețe, după fr. indélicatesse].

NEDELICATEȚE s. f. lipsă de delicatețe; faptă, vorbă lipsită de delicatețe, impolitețe, grosolănie. (după fr. indélicatesse)

nedelicateță sf vz nedelicatețe

* DELICATEȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Fire plăpîndă, gingașă ¶ ¶ C. NEDELICATEȚĂ ¶ 2 Fineță, subțirime ¶ 3 Gingășie ¶ 4 Mesteșugire, îndemânare ¶ 5 Scrupulozitate, susceptibilitate ¶ 6 Băgare de seamă, circumspecțiune ¶ 7 Aptitudine de a judeca cu fineță [fr.].

NEDELICATEȚĂ s.f. v. nedelicatețe.

nedelicatețe s. f., art. nedelicatețea, g.-d. art. nedelicateții; (fapte, vorbe) pl. nedelicateți

nedelicatețe s. f., art. nedelicatețea, g.-d. art. nedelicateții; (fapte, vorbe) pl. nedelicateți

nedelicatețe s. f., art. nedelicatețea, g.-d. art. nedelicateții; (fapte, vorbe) pl. nedelicateți

NEDELICATEȚE s. v. mitocănie.

Nedelicatețe ≠ politețe

NEDELICATEȚE s. f. 1. Negativ al lui delicatețe. cf. pontbriant, d., costiNESCU, BARCIANU, ALEXI, W., CAMIL PETRESCU, U. n. 335. 2. Gest, atitudine, comportare sau vorbă lipsită de delicatețe; indelicatețe. Titu era convins... că elocința secretarului s-a dezlănțuit mai cu seamă din pricina nedelicateței lui involuntare. rebreanu, R. i, 301. Îi părea râu că prietenul săvîrșise o nedelicatețe. c. petrescu, î. ii, 86. Aceste nedelicateți am știut singură să le înfrîng. SADOVEANU, O. XI, 44. – pl.: (2) nedelicateți. – pref. ne- + delicatețe (după fr. indélicatesse).