* DISCREȚIUNE, DISCREȚIE sf. 1 Rezervă, cumpătare, băgare de seamă în vorbe și în fapte: Manea era un om de mare probitate și ~ (I.-GH.) ¶ ¶ C. INDISCREȚI(UN)E ¶ 2 A pune la ~a cuiva, a se lăsa cu totul în voia hotărîrii, judecății cuiva, cu privire la soarta sa: a fi la ~a cuiva, a depinde de voința, de bunul plac al cuiva, a fi la cheremul cuiva ¶ 4 La ~, cît vrea, cît poftește, din belșug [fr.]