2 intrări

17 definiții

indigen, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~ean, ~e / Pl: ~i, ~e / E: fr indigène, lat indigens] 1-2 smf, a (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară Si: autohton, băștinaș, (pop) pământean. 3 a (D. plante) Care crește într-o anumită țară. 4 a (D. animale) Care trăiește în acea țară. 5 a (D. mărfuri) Care se produce în propria țară.

INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină; băștinaș, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. – Din fr. indigène, lat. indigenus.

INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină; băștinaș, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. – Din fr. indigène, lat. indigenus.

INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj. (Despre persoane) Născut în țara despre care este vorba (de obicei alta decît țările Europei), originar din acea țară; de baștină, băștinaș, pămîntean, autohton. Locuitorii indigeni ai Americii. ◊ (Substantivat) Două treimi [din populația Guatemalei] sînt descendenți ai populației... rezultată din amestecul dintre indigeni și spanioli. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2906. ♦ (Despre animale, plante sau materii) Care nu se aduce de peste graniță, care nu-i exotic, care crește sau se produce în propria țară. Bumbac indigen.

indigén adj. m., s. m., pl. indigéni; adj. f., s. f. indigénă, pl. indigéne

INDIGÉN adj., s. v. băștinaș.

INDIGÉN, -Ă adj. (adesea s.) Băștinaș, pământean, autohton. ♦ (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Din propria țară. [< fr. indigène, cf. lat. indigenus].

INDIGÉN, -Ă I. adj., s. m. f. autohton, aborigen. II. adj. (despre animale, plante, mărfuri etc.) din propria țară. (< fr. indigène, lat. indigenus)

INDIGÉN2 ~i m. Persoană care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; aborigen; băștinaș. /<fr. indigene, lat. indigenus

INDIGÉN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; băștinaș; autohton; aborigen. Populație ~ă. 2) (despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. /<fr. indigene, lat. indigenus

indigen a. și m. originar din acea țară, băștinaș: plantă indigenă.

*indigén, -ă s. (fr. indigène, d. lat. indigena, compus din indu, înăuntru, și génitus, născut. V. ginte, geniŭ, pro-genitură). Pămîntean, authochton, stabilit într’o țară din timpurĭ străvechĭ: indigeniĭ Tasmaniiĭ aŭ dispărut toțĭ. Adj. Pămîntenesc, originar din țară: arbore, vin indigen; vițe indigene.

indigean, ~ă smf, a vz indigen


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

indigén adj. m., s. m., pl. indigéni; f. sg. indigénă, pl. indigéne

INDIGEN adj., s. aborigen, autohton, băștinaș, neaoș, pămîntean, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populația ~ a unui teritoriu.)

INDIGÉN, -Ă adj. (< fr. indigène, cf. lat. indigenus): în sintagma limbă indigenă (v.).

Intrare: indigen (adj.)
indigen1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indigen
  • indigenul
  • indigenu‑
  • indige
  • indigena
plural
  • indigeni
  • indigenii
  • indigene
  • indigenele
genitiv-dativ singular
  • indigen
  • indigenului
  • indigene
  • indigenei
plural
  • indigeni
  • indigenilor
  • indigene
  • indigenelor
vocativ singular
plural
Intrare: indigen (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indigen
  • indigenul
  • indigenu‑
plural
  • indigeni
  • indigenii
genitiv-dativ singular
  • indigen
  • indigenului
plural
  • indigeni
  • indigenilor
vocativ singular
  • indigenule
  • indigene
plural
  • indigenilor
indigean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
indigene
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indigen (adj.)

  • 1. (Despre persoane) Care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină.
    exemple
    • Locuitorii indigeni ai Americii.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: străin un exemplu
    exemple
    • Bumbac indigen.
      surse: DLRLC

etimologie:

indigen, -ă (persoană) indigean indigen indigenă indigene

  • 1. Persoană care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: aborigen, -ă autohton băștinaș pământean un exemplu
    exemple
    • Două treimi [din populația Guatemalei] sînt descendenți ai populației... rezultată din amestecul dintre indigeni și spanioli. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2906.
      surse: DLRLC

etimologie: