4 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÍNDICE, (1, 2, 3, 4) indici, s. m., (5) indice, s. n. 1. S. m. Număr, literă sau simbol literal așezat la dreapta sau la stânga (mai sus sau mai jos) față de un număr sau de o literă, cărora le precizează valoarea sau înțelesul. ♦ Cifră din planul economic al statului, al unei întreprinderi sau al unei instituții care arată nivelul de producție cantitativ și calitativ ce trebuie realizat. 2. S. m. Fapt, indicație care, sub forma unui număr, a unei formule sau a unei expresii, înfățișează aspectul unui fenomen, al unei acțiuni, al unei situații etc. ◊ (Fiz.) Indice de refracție = mărime optică ce caracterizează materialele transparente, definită ca raportul dintre sinusurile unghiurilor de incidență și cele de refracție ale unei raze de lumină care pătrunde din vid în mediul respectiv. (Biol.) Indice antropometric = raport procentual între diferitele dimensiuni ale corpului omenesc. 3. S. m. Semn convențional cu care se notează un domeniu de cunoștințe sau o anumită problemă într-un sistem de clasificare după conținut a publicațiilor. Indice de clasificare zecimală. 4. S. m. Ac mobil al unui aparat sau instrument care arată pe o scară gradată valoarea mărimii măsurate. 5. S. n. Index (1). – Din it., fr. indice, lat. index, -dicis.

ÍNDICE, (1, 2, 3, 4) indici, s. m., (5) indice, s. n. 1. S. m. Număr, literă sau simbol literal așezat la dreapta sau la stânga (mai sus sau mai jos) față de un număr sau de o literă, cărora le precizează valoarea sau înțelesul. ♦ Cifră din planul economic al statului, al unei întreprinderi sau al unei instituții care arată nivelul de producție cantitativ și calitativ ce trebuie realizat. 2. S. m. Fapt, indicație care, sub forma unui număr, a unei formule sau a unei expresii, înfățișează aspectul unui fenomen, al unei acțiuni, al unei situații etc. ◊ (Fiz.) Indice de refracție = mărime optică ce caracterizează materialele transparente, definită ca raportul dintre sinusurile unghiurilor de incidență și cele de refracție ale unei raze de lumină care pătrunde din vid în mediul respectiv. (Biol.) Indice antropometric = raport procentual între diferitele dimensiuni ale corpului omenesc. 3. S. m. Semn convențional cu care se notează un domeniu de cunoștințe sau o anumită problemă într-un sistem de clasificare după conținut a publicațiilor. Indice de clasificare zecimală. 4. S. m. Ac mobil al unui aparat sau instrument care arată pe o scară gradată valoarea mărimii măsurate. 5. S. n. Index (1). – Din it., fr. indice, lat. index, -dicis.

indice [At: ALGEBRA, 147 / Pl: ~ici, ~ice / E: it, fr indice, lat index, -icis] 1 sm Număr sau literă mai ales în dreapta sus față de alt număr (literă sau cuvânt) care îi precizează valoarea sau înțelesul. 2 sm Cifră dintr-un plan economic care arată nivelul cantitativ și calitativ care trebuie atins. 3 sm Indicație numerică ce evaluează matematic diferite fenomene, acțiuni etc. 4 sm (Fiz; îs) ~ de refracție Mărime optică ce exprimă raportul dintre sinusurile unghiurilor de incidență și cele de refracție ale unei raze de lumină care pătrunde în vid sau într-un mediu transparent. 5 sm (Blg; îs) ~ antropometric Raport procentual între diferitele dimensiuni ale corpului omenesc. 6 sm Semn cu care se notează un domeniu de cunoștințe sau o anumită problemă într-un sistem de clasificare. 7 sm Ac mobil al unui aparat care arată pe o scară gradată valoarea mărimii măsurate. 8 sn Index (1). 9 sm (Îs) ~ de clasificare zecimală Combinație de cifre și litere cu care se notează publicațiile într-un sistem de clasificare după conținut.

ÍNDICE, (1, 2) indici, s. m., (3, 4) indice, s. n. 1. Număr sau literă așezată la dreapta și de obicei mai jos decît simbolul valorii unei mărimi sau alt simbol literal. În formula chimică H2O, 2 este un indice. ♦ Număr, cifră din planul economic al statului, al unei întreprinderi sau al unei instituții, care arată nivelul de producție cantitativ și calitativ care trebuie realizat. A realiza planul de stat înseamnă a asigura îndeplinirea prevederilor sale la toți indicii cantitativi cît și calitativi – a respecta cu cea mai mare strictețe disciplina de plan. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2850. 2. Fapt, indicație care sub forma unui număr, a unei formule sau expresii înfățișează (sintetic) aspectul unui fenomen, al unei acțiuni, situații etc. Indicele cel mai important pentru determinarea productivității muncii este productivitatea pe cap de muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 63. 3. Index. Indice de autori. Indice de materii. 4. (Fiz.) Ac mobil al unui aparat sau instrument care arată pe o scară gradată valoarea mărimii măsurate.

ÍNDICE I. s.m. 1. (Mat.) Semn distinctiv afectat unei litere reprezentând în același calcul mai multe mărimi analoage. 2. Număr, cifră. ♦ Cifră dintr-un plan economic care trebuie atinsă pentru a se realiza un anumit nivel de producție cantitativ și calitativ. 3. Mărime care caracterizează o proprietate a unei substanțe, a unui sistem tehnic etc. 4. Fapt, indiciu care arată aspectul unui fenomen, al unei situații etc. II. s.n. 1. Index. ◊ Indice de clasificare = combinație de cifre și litere cu care se notează, într-un sistem de clasificare după conținut, publicațiile. 2. (Fiz.) Indicator al scării unui instrument de măsură. [< lat. index, cf. it., fr. indice].

ÍNDICE I. s. m. 1. (mat.) semn distinctiv afectat unei litere, reprezentând în același calcul mai multe mărimi analoage. 2. număr, cifră. ◊ cifră dintr-un plan economic ce trebuie atinsă pentru a se realiza un anumit nivel de producție. 3. mărime care caracterizează o proprietate a unei substanțe, a unui sistem tehnic etc. 4. fapt, indiciu care arată aspectul unui fenomen, al unei situații etc. II. s. n. 1. index. ♦ ~ de clasificare = combinație de cifre și litere cu care se notează, într-un sistem de clasificare după conținut, publicațiile. 2. indicator al scării unui instrument de măsură. (< fr., it. indice, lat. index)

ÍNDICE ~i m. 1) mat. chim. Semn (număr sau literă) pus alături de o literă (de obicei la dreapta ei și mai jos) pentru a-i preciza valoarea și semnificația. 2) Expresie numerică ce caracterizează din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. 3) Ac la instrumentele de măsurat care indică valorile unei mărimi variabile; indicator; arătător. 4) Listă (alfabetică) a numelor citate, a termenilor sau a materiilor dintr-o carte, cu indicarea paginilor unde se află; index. /<lat. index, ~icis, it. indice

*índice n., pl. tot așa. Formă maĭ corectă, dar maĭ rară, îld. index.

ÍNDIC, -Ă, indici, -ce, adj. (Rar) Indian2 (2). – Din lat. indicus.

ÍNDIC, -Ă, indici, -ce, adj. (Rar) Indian2 (2). – Din lat. indicus.

INDICÁ, indic, vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare.

indic, ~ă a [At: EMINESCU, P. 290 / Pl: ~ici, ~ice / E: lat indicus] (Rar) 1-6 Indian2 (7-12).

indica vt [At: GHICA, S. 138 / Pzi: indic / E: fr indiquer, lat, it indicare] 1 A arăta spre cineva sau ceva. 2 A semnala. 3 A anunța. 4 A desemna. 5 A face cunoscut. 6 (D. tratamente) A recomanda. 7 (D. medicamente) A prescrie.

INDICÁ, indíc, vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare.

ÍNDIC, -Ă, indici, -e, adj. (Rar) Indian2. Kamadeva, zeul indic. EMINESCU, O. I 236.

INDICÁ, indíc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte concrete sau, mai ales, la noțiuni abstracte) A arăta, a face cunoscut, a semnala. Indică mosafirului un scaun. REBREANU, R. I 81. Să le indice drumul cel adevărat ce trebuie să urmeze. GHICA, S. 138. 2. (Mai ales în legătură cu tratamente sau medicamente) A recomanda, a prescrie. În cazuri de malarie medicii indică tratamentul cu chinină.

INDICÁ vb. I. tr. 1. A arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (un tratament). [P.i. indíc. / cf. fr. indiquer, lat., it. indicare].

ÍNDIC, -Ă adj. indian. (< lat. indicus)

INDICÁ vb. tr. 1. a arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. a recomanda, a prescrie (un tratament). (< fr. indiquer, lat. indicare)

A INDICÁ indíc tranz. 1) (ființe, lucruri, situații etc.) A semnala verbal sau printr-un gest, semn etc.; a arăta. 2) (tratamente sau medicamente) A recomanda (printr-o rețetă) în scopul însănătoșirii; a prescrie. /<fr. indiquer, lat. indicare

indicà v. 1. a arăta; 2. fig. a denota: asta indică o mare răutate.

arată toate definițiile

Intrare: indice (s.m.)
indice1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indice
  • indicele
plural
  • indici
  • indicii
genitiv-dativ singular
  • indice
  • indicelui
plural
  • indici
  • indicilor
vocativ singular
plural
Intrare: indice (s.n.)
indice2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N30)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indice
  • indicele
plural
  • indice
  • indicele
genitiv-dativ singular
  • indice
  • indicelui
plural
  • indice
  • indicelor
vocativ singular
plural
Intrare: indic
indic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indic
  • indicul
  • indicu‑
  • indică
  • indica
plural
  • indici
  • indicii
  • indice
  • indicele
genitiv-dativ singular
  • indic
  • indicului
  • indice
  • indicei
plural
  • indici
  • indicilor
  • indice
  • indicelor
vocativ singular
plural
Intrare: indica (verb)
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • indica
  • indicare
  • indicat
  • indicatu‑
  • indicând
  • indicându‑
singular plural
  • indi
  • indicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • indic
(să)
  • indic
  • indicam
  • indicai
  • indicasem
a II-a (tu)
  • indici
(să)
  • indici
  • indicai
  • indicași
  • indicaseși
a III-a (el, ea)
  • indi
(să)
  • indice
  • indica
  • indică
  • indicase
plural I (noi)
  • indicăm
(să)
  • indicăm
  • indicam
  • indicarăm
  • indicaserăm
  • indicasem
a II-a (voi)
  • indicați
(să)
  • indicați
  • indicați
  • indicarăți
  • indicaserăți
  • indicaseți
a III-a (ei, ele)
  • indi
(să)
  • indice
  • indicau
  • indica
  • indicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indice (s.m.)

  • 1. Număr, literă sau simbol literal așezat la dreapta sau la stânga (mai sus sau mai jos) față de un număr sau de o literă, cărora le precizează valoarea sau înțelesul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cifră număr un exemplu
    exemple
    • În formula chimică H2O, 2 este un indice.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cifră din planul economic al statului, al unei întreprinderi sau al unei instituții care arată nivelul de producție cantitativ și calitativ ce trebuie realizat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • A realiza planul de stat înseamnă a asigura îndeplinirea prevederilor sale la toți indicii cantitativi cît și calitativi – a respecta cu cea mai mare strictețe disciplina de plan. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2850.
        surse: DLRLC
  • 2. Mărime care caracterizează o proprietate a unei substanțe, a unui sistem tehnic etc.
    surse: DN
  • 3. Fapt, indicație care, sub forma unui număr, a unei formule sau a unei expresii, înfățișează aspectul unui fenomen, al unei acțiuni, al unei situații etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Indicele cel mai important pentru determinarea productivității muncii este productivitatea pe cap de muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 63.
      surse: DLRLC
    • 3.1. fizică Indice de refracție = mărime optică ce caracterizează materialele transparente, definită ca raportul dintre sinusurile unghiurilor de incidență și cele de refracție ale unei raze de lumină care pătrunde din vid în mediul respectiv.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.2. biologie Indice antropometric = raport procentual între diferitele dimensiuni ale corpului omenesc.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. Semn convențional cu care se notează un domeniu de cunoștințe sau o anumită problemă într-un sistem de clasificare după conținut a publicațiilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN un exemplu
    exemple
    • Indice de clasificare zecimală.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. Ac mobil al unui aparat sau instrument care arată pe o scară gradată valoarea mărimii măsurate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: arătător (s.n.) indicator (s.n.)
  • comentariu Diversele dicționare atribuie diferit genurile masculin și neutru diverselor sensuri.
    surse: dexonline

etimologie:

indice (s.n.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: index (listă) un exemplu
    exemple
    • Indice de autori. Indice de materii.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Indice de clasificare = combinație de cifre și litere cu care se notează, într-un sistem de clasificare după conținut, publicațiile.
      surse: DN
  • 2. fizică Indicator al scării unui instrument de măsură.
    surse: DN
  • comentariu Diversele dicționare atribuie diferit genurile masculin și neutru diverselor sensuri.
    surse: dexonline

etimologie:

indic

etimologie:

indica (verb)

  • 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: arăta desemna semnala 2 exemple
    exemple
    • Indică mosafirului un scaun. REBREANU, R. I 81.
      surse: DLRLC
    • Să le indice drumul cel adevărat ce trebuie să urmeze. GHICA, S. 138.
      surse: DLRLC
  • 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: prescrie recomanda un exemplu
    exemple
    • În cazuri de malarie medicii indică tratamentul cu chinină.
      surse: DLRLC

etimologie: